joi, 22 iulie 2010
joi, 10 iunie 2010
SUPTUL DEGETULUI
Este suzeta o alegere buna?
De ce isi suge degetul bebelusul? De placere. Este un act voluntar, odata descoperita senzatia data de suptul degetului, cu greu va renunta la acest obicei. S-ar putea spune ca un bebelus isi inlatura singur anumite stari de tensiune, singuratate disconfort prin suptul degetului.
Cand isi suge copilul degetul? Cand plange si vrea sa se linisteasca si nu primeste alintare din alta parte, cand ii e foame si nu primeste rapid mancarea, cand ii e somn, cand simte nevoia sa fie rasfatat.
Cand bebelusul e suficient de mare(dupa 6 luni)ca sa poata explora obiectele din jurul lui, alege si atceva, poate renunta la deget sau il inlocuieste partial, asadar alege un colt de cearsaf, paturica, o jucarie, coltul hainelor.
Ce se intampla daca se incearca dezvatul de acest obicei?
E clar ca bebelusul singur nu-si va refuza acest rasfat, iar incercarea parintilor de a-l face sa renunte, nu va avea mare succes, va fi simtita de micut cu nemultumire si nu va primi deloc bine aceasta initiativa.
S-a observat ca acei bebelusi(si mai tarziu copii) care sunt privati de atentie si afectiune, se comporta ca si cand ar fi gasit prin suptul degetului, alintarea de care au nevoie.
Daca nu renunta la acest obicei, mai tarziu, odata cu inaintarea in varsta, copilului i se poate deforma arcada dentara sau chiar palatul osos.
Parintii considera ca daca "ii servesc" bebelusului suzeta, vor inlatura suptul degetului. Cum stau lucrurile? Suzeta e un obiect strain, deci poate fi eliminata oarecum usor, degetul este asa-zisul "obiect la purtator", mai greu de eliminat. Daca se elimina suzeta, bebelusul va cauta un inlocuitor, cel mai la indemana fiind degetul.
Asadar, acest obicei, se manifesta diferit de la caz la caz, fiecare bebelus renuntand mai devreme sau mai tarziu la suptul degetului. Bineinteles ca anumite initiative din partea parintilor vor fi de mare folos in renuntarea la acest obicei. Foarte mult ajuta distragerea atentiei cu diverse jocuri si activitati care sa-l faca pe ce mic sa uite pur si simplu de suptul degetului.
De ce isi suge degetul bebelusul? De placere. Este un act voluntar, odata descoperita senzatia data de suptul degetului, cu greu va renunta la acest obicei. S-ar putea spune ca un bebelus isi inlatura singur anumite stari de tensiune, singuratate disconfort prin suptul degetului.
Cand isi suge copilul degetul? Cand plange si vrea sa se linisteasca si nu primeste alintare din alta parte, cand ii e foame si nu primeste rapid mancarea, cand ii e somn, cand simte nevoia sa fie rasfatat.
Cand bebelusul e suficient de mare(dupa 6 luni)ca sa poata explora obiectele din jurul lui, alege si atceva, poate renunta la deget sau il inlocuieste partial, asadar alege un colt de cearsaf, paturica, o jucarie, coltul hainelor.
Ce se intampla daca se incearca dezvatul de acest obicei?
E clar ca bebelusul singur nu-si va refuza acest rasfat, iar incercarea parintilor de a-l face sa renunte, nu va avea mare succes, va fi simtita de micut cu nemultumire si nu va primi deloc bine aceasta initiativa.
S-a observat ca acei bebelusi(si mai tarziu copii) care sunt privati de atentie si afectiune, se comporta ca si cand ar fi gasit prin suptul degetului, alintarea de care au nevoie.
Daca nu renunta la acest obicei, mai tarziu, odata cu inaintarea in varsta, copilului i se poate deforma arcada dentara sau chiar palatul osos.
Parintii considera ca daca "ii servesc" bebelusului suzeta, vor inlatura suptul degetului. Cum stau lucrurile? Suzeta e un obiect strain, deci poate fi eliminata oarecum usor, degetul este asa-zisul "obiect la purtator", mai greu de eliminat. Daca se elimina suzeta, bebelusul va cauta un inlocuitor, cel mai la indemana fiind degetul.
Asadar, acest obicei, se manifesta diferit de la caz la caz, fiecare bebelus renuntand mai devreme sau mai tarziu la suptul degetului. Bineinteles ca anumite initiative din partea parintilor vor fi de mare folos in renuntarea la acest obicei. Foarte mult ajuta distragerea atentiei cu diverse jocuri si activitati care sa-l faca pe ce mic sa uite pur si simplu de suptul degetului.
sâmbătă, 23 ianuarie 2010
TEMPERATURA CRESCUTA. FEBRA. HIPERTERMIA
TEMPERATURA CRESCUTA. FEBRA. HIPERTERMIA
- Cum se pierde caldura?
- Cum creste temperatura corpului?
- Febra ramane totusi principalul motiv de prezentare la medic a sugarului si copilului mic!
- Febra poate fi uneori benefica, necesara in anumite afectiuni, nu trebuie considerata un pericol!
- Cum si ce se urmareste?
-Atentie parinti!
Nu se administreaza copiilor antibiotic fara prescriptie medicala si fara examene clinice !
- Ce se intampla in cazul unei febre de origine necunoscute?
- Hipertermia ramane urgenta majora a acestei teme.
- Masurarea corecta a temperaturii copilului mic.
- Ce se urmareste? Valori normale ale temperaturii corpului si tipuri de febra
- Ce se evita in momentul depistarii unei perioade febrile?
De multe ori temperatura crescuta a corpului se confunda cu febra si chiar hipertermia. Temperatura corpului este mentinuta in limite normale printr-un sistem termoreglator. Producerea de caldura depinde de rata metabolismului bazal care poate fi influentata de varsta, statusul endocrin tiroidian, temperatura mediului inconjurator, activitatea fizica si tonusul muscular.
Cum se pierde caldura?
60% prin radiatie(diferenta dintre temperatura suprafetelor);
25% prin evaporare(perspiratia insensibila si sudoratia);
15% prin conductie(contactul direct) si convectie(curentii de aer).
Cum creste temperatura corpului?
Creste nivelul punctului de reglare termica din hipotalamusul anterior sub actiunea prostaglandinelor(infectii, boli de colagen, malignitati), rezulta o febra de 41 grade Celsius;
Producerea excesiva de caldura ce depaseste pierderea(intoxicatie salicilica, hipertiroidism, temperatura excesiva a mediului inconjurator, hipertermia maligna), rezulta hipertermia cu temperaturi peste 41 grade Celsius;
Afectarea sistemului de pierdere a caldurii(displazia ectodermala anhidrotica, socul caloric, intoxicatia cu anticolinergice, fenotiazine, drogurile strazii/LSD), rezulta hipertermia cu temperaturi peste 41 grade Celsius.
Temperatura corpului copilului mic poate creste usor, fara sa fie considerata febra, datorita unor cauze fiziologice ce intervin in evolutia normala a corpului: cresterea dintilor, reactie post- vaccinare, in timpul mesei sau dupa alaptarea la san, daca copilul este in mod normal agitat, temperatura corpului creste usor, uneori dupa imbaiere temperatura corpului creste, sau dupa plansete indelungi, fara a fi considerate cazuri patologice.
Febra ramane totusi principalul motiv de prezentare la medic a sugarului si copilului mic!
Febra este considerata temperatura corpului crescuta peste normal: 36,1-37,8 grade Celsius, cu anumite variatii(dimineata valori mai mici decat seara, variatii de varsta-la varsta mai mica valorile normale sunt mai mari, variatii in functie de efortul fizic).
Este foarte interesant si in acelasi timp alarmant felul in care apare uneori febra la copilul mic si anume, intr-un mod acut, fara a se anunta in vreun fel. Exista si cazuri cand apare ca un simptom cu evolutie prelungita.
Parintii supraestimeaza febra uneori si se tem de consecintele unei febre moderate, este acea febra experimentata de copii, rezultatul consta in tratament inutil, vizite repetate la medic, nopti nedormite, tot acest tablou este numit de medici "fobia de febra".
De-a lungul timpului s-au nascut un fel de legende din aceasta fobie:
Febra provoaca lezarea creierului(este gresit, febra naturala din infectiile bacteriene/virale nu trece de 40 grade Celsius, iar febra de 40-41 grade Celsius este periculoasa);
Febra netratata ajunge la 41-42 grade Celsius( chiar si aand este netratata, termostatul central mentine febra din infectii in limite normale);
Febra netratata va cauza convulsii( doar 4% din cazuri febra, poate provoca convulsii);
Orice febra este periculoasa(febra este semnul ca organismul lupta cu un antigen si creeaza anticorpi, astfel incetineste inmultirea virusilor/bacteriilor).
Febra poate fi uneori benefica, necesara in anumite afectiuni, nu trebuie considerata un pericol!
Fiind de mai multe tipuri(cu diverse cauze), un copil febril trebuie atent urmarit pentru a se face o diagnosticare corecta. Astel, trebuie urmarit si stabilit daca febra are cauza infectioasa, sau neinfectiosa, daca etiologia este bacteriana sau nebacteriana, precum si localizarea anatomica a procesului febril.
Cum si ce se urmareste?
- Durata si marimea febrei;
- Simptome asociate(cefalee, tuse, varsaturi, rash-uri);
- Modificari de comportament(iritabilitate, letargie);
- Expunerea la boala in familie sau contactul cu alti copii bolnavi;
- Observarea atenta a semnelor vitale, a starii de hidratare, a starii mentale, prezenta unei suferinte cardiace, splenomegalie, modificari neurologice(rigiditatea cefei, convulsii), sunt extrem de importante pentru ca in functie de acestea va fi nevoie de spitalizare si de investigatii paraclinice.
Ce se mai poate urmari de aproape sunt semnele distinctive ce pot defini o boala severa:
- calitatea tipatului,
- reactia la parinti,
- vioiciunea,
- culoarea pielii,
- starea de hidratare,
- consolabilitatea.
Copiii mici(6-24 luni) ce prezinta o febra fara semne de localizare, precum si cei cu febra peste 40 grade Celsius, sunt suspecti cu risc mare de Bacteriemie Oculta si in acest caz este nevoie de confirmare. Diagnosticul se va face prin diverse teste la recomandarea medicului.
Tratamentul pentru bacteriemiile oculte ramane antibioticul.
Atentie parinti!
Nu se administreaza copiilor antibiotic fara prescriptie medicala si fara examene clinice !
Administrarea antibioticelor si antipireticelor are efecte negative asupra diagnosticarii tipului de febra, poate da rezultate negative la o antibiograma, afectand in mod direct evaluarea clinica.
Se poate vorbi de un prognostic excelent in bacteriemii: 75% din cazuri se vindeca complet, 25% exista risc de complicatii(meningite, celulite, osteoartrite septice, bacteriemii persistente).
Ce se intampla in cazul unei febre de origine necunoscute?
Aceasta forma de febra pune pediatrul in fata unei diagnosticari complicate. Cand o febra semnificativa(peste 38,5 grade Celsius) se prelungeste peste 2 saptamani si cu toate ca se efectueaza un examen clinic atent, se poate defini o febra de origine necunoscuta. Cauzele sunt in general boli infectioase, boli ale tesutului conjunctiv, boli neoplazice, in cele mai multe cazuri, diagnosticul nici nu este definit si oricum febra se rezolva spontan.
Ce este important de urmarit in cazul unei febre de origine necunoscuta:
- Curba ponderala stationara sau semnificativ descendenta, poate diagnostica o boala inflamatorie cronica intestinala;
- Durerile articulare si rash-ul poate sugera o colagenoza;
- Bolile hepatice, in trecut transfuzii de sange, pot diagnostica o hepatita virala sau infectie HIV;
- O interventie chirurgicala recenta poate sugera o infectie oculta;
- Contactul cu animale poate indica: bruceloza, leptospiroza, toxoplasmoza, boala zgariaturii de pisica, ornitoza;
- Calatorii in Africa, India, Asia(malarie, amoebioza, schistostomiaza), pot declansa boli dupa mai multi ani;
- Sexul este o modalitate de diagnosticare a anumitor afectiuni(bolile autoimune apar mai frecvent la fete, iar anumite deficiente imune apar numai la baieti);
- Varsta(nou-nascutii si sugarii sunt mai predispusi la infectii straptococice de tip B si Listeria monocytogenes).
In afara acestor criterii, examenul fizic permanent este foarte important si trebuie repetat, in multe cazuri s-au constatat modificari importante inca de la debut: asa cum la unii copii un rash caracterizeaza o ARJ, la altii un rash perineal poate sugera un sindrom Kawasaki; un rash seboreic poate sugera o histiocitoza, iar o eruptie purpurica, petesiala, poate sugera o endocardita bacteriana sau vasculita sistemica; adenopatia generalizata, hepatosplenomegalia sugereaza o infectie virala, dar si o colagenoza, o malignitate sau SIDA; adenopatia localizata indica o infectie bacteriana sau malignitate; artralgiile pot sugera o colagenoza, o artrita toxica, septica, dar si artrite reactive din bruceloza, shigeloza, gonoree, hepatita virala.
Tuseul rectal reprezinta un criteriu de diagnosticare important in febrele de origine necunoscuta, astfel se pot depista abcese, tumori, adenopatii pelviabdominale, sangarari oculte. Diagnosticarea se va face prin numeroase teste de laborator, recomandate de catre medic, in functie de rezultatul carora se va prescrie si tratamentul specific.
Spitalizarea este importanta si indicata la copiii foarte mici si la cei care au simptome sistemice severe ce duc la o crestere defectuoasa(chiar stoparea cresterii), in aceste fel se poate urmari anamneza, examenele clinice, precum si eliminarea unei eventuale pseudofebre. Pseudofebra poate fi rezultatul unei supravegheri gresite din partea parintilor: o gresita interpretare a temperaturii corpului, netermometrizare, termometrizare dupa ingerarea de alimente calde sau dupa ce a fost foarte gros imbracat, citirea falsa a termometrului. Daca acesti factori sunt atinsi pe parcursul a 2 saptamani, se poate stabili o febra falsa.
Hipertermia ramane urgenta majora a acestei teme.
Ea reprezinta o crestere a temperaturii peste 41-45 grade Celsius, cu punct de reglare termica normal din hipotalamusul anterior. O temperatura mai mare de 42 grade Clesius reprezinta o toxina pentru celule si afecteaza intreaga structura celulara si implicit functionarea acesteia. Se poate vorbi despre 3 sindroame hipertermice:
Socul caloric de efort(copiii sanatosi, dar care au trecut printr-un efort fizic intens intr-un mediu cu temperatura si umiditate crescuta).
Socul caloric clasic(in tulburari fizice si psihice grave, infectii ale SNC, intoxicatia cu atropina- aspirina-amfetamina).
Hipertemia maligna provocata de anestezice.
Ce se intampla cu organismul cand se instaleaza hipertermia:
- deshidratare-hemoconcentratie, hipoxie si acidoza metabolica;
- hepatotoxicitate, ulceratii gastrointestinale;
- disfunctie trombocitara cu sangerare anormala;
- insuficienta renala acuta;
- detresa respiratorie si cardiaca.
Hipertermia necesita tratament de urgenta!
Se urmareste scaderea rapida a temperaturii corpului prin evaporare si convectie. In aceste cazuri agentii antipiretici sunt ineficienti, deoarece punctul termic este normal. Iata ce mijloace de racire rapida sunt cele mai la indemana si eficiente:
- Imersia sau frectia cu apa rece ca gheata, este o procedura extrem de riscanta, creeaza disconfort copilului, riscul de colaps cardiovascular este mare, dar adeseori aceasta metoda salveaza viata. Baile progresiv racite se folosesc in cazul sugarilor foarte mici, in bolile hepatice severe, in cazul existentei unui istoric de hipersensibilitate la antipiretice. Baile reci asociate cu antipiretice se folosesc in cazul in care febra sare de 40 grade Celsius, istoric de convulsii febrile sau boli cu afectare cerebrala-neurologica, in infectii si supraincalzire, in soc septic. Baile reci si clorpromazina sunt folosite in sindroamele hipertermice.
- Racirea centrala prin spalatura gastrica, vezicala sau clisma cu ser fiziologic la 9- 20 grade Celsius.
- Medicii asociaza medicatie adjuvanta in mijloacele de racire rapida pentru inhibarea producerii de caldura prin frison si a efectului de depresie la nivelul hipotalamusului.
- In caz de agitatie grava, se folosesc sedative(gen fenobarbital, cloralhidrat).
Aceste masuri de racire rapida se urmaresc cu mare atentie si se opresc in momentul in care temperatura corpului ajunge la 39 grade Celsius.
Masurarea corecta a temperaturii copilului mic.
O problema de care se izbesc multi parinti este masurarea temperaturii corporale a copilului in mod corect. Locurile in care se poate masura temperatura corpului sunt: axila, plica inghinala, cavitatea bucala, rect, vagin. Corect temperatura copilului mic se masoara in rect. La nou-nascut si copilul mic, temperatura normala a corpului este de 36,1-37,8 grade Celsius. Prin masurarea temperaturii in cavitati inchise, valorile sunt cu 0,3-0,5 grade Celsius mai mari decat cele axilare.
Pentru masurarea in cavitatea rectala, termometrul se lubrifiaza inainte de utilizare, copilul este asezat in decubit dorsal cu picioarele ridicate, sau in decubit ventral si poate fi tinut in brate cu grija(se poate gasi usor o metoda simpla, fara a chinui copilul). Nu se introduce brusc termometrul pentru ca se risca lezarea peretilor rectali, metoda este de inaintare usoara, prin rotatie si se va mentine 3 minute, dupa care se citeste valoare. Corect temperatura se masoara dimineata intre orele 7-8 si dupa-amiaza intre orele 18-19, dar daca este un caz special ce necesita o urmarire atenta, se va masura temperatura ori de cate ori este nevoie.
Ce se urmareste? Valori normale ale temperaturii corpului si tipuri de febra
- Nou-nascutul si copilul mic: 36,1-37,8 grade Celsius;
- Subfebrilitate: 37-38 grade Celsius;
- Febra moderata: 38-39 grade Celsius;
- Febra ridicata: 39-40 grade Celsius;
- Hiperpirexie: peste 40 grade Celsius.
In inregistrarea acestor valori se tine cont de diferentele de 0,3-0,5 grade mai mult seara fata de dimineata.
- Febra intermitenta: dimineata sub 38 grade Celsius, seara peste 39-40 grade Celsius; este febra din septicemie, osteomielita, supuratii pleuro-pulmonare;
- Febra remitenta: dimineata 38-38,5 grade Celsius, seara peste 39 grade Celsius; in boli eruptive(infecto-contagioase), boli virotice;
- Febra in platou: dimineata 39-40 grade Celsius cu mici oscilatii, seara 39-40 grade Celsius(plus 0,5-0,8); febra tifoida, diseminari tuberculoase;
- Febra recurenta: 4-6 zile de febra, asociate cu 4-6 zile de afebrilitate, cu trecere brusca intre ele;
- Febra ondulanta: ca si febra recurenta, doar ca trecerea intre perioade este lenta;
- Febra terta: din 48 in 48 de ore(prima si a treia zi) se inregistreaza febra; este prezenta in malaria data de Plasmodium Vivax(terta benigna).
Semne si simptome alarmante care insotesc febra la copilul mic: frison, cefalee, varsaturi, convulsii febrile, stare de colaps(insuficienta circulatorie periferica cu prabusirea tensiunii arteriale.
Ce se evita in momentul depistarii unei perioade febrile?
- Nu se agita copilul inutil!
Este un moment de panica pentru parinti, copilul plange, linistirea prin leganare este o metoda de calmare in multe cazuri, dar in aceasta problema o agitatie in plus nu va face decat sa creasca si mai mult temperatura corpului copilului. De asemenea, temperatura corpului adultului creste in momente de panica si agitatie si tinutul in brate al copilului va incinge corpul acestuia si mai mult.
- Se evita sursele de caldura!
Se dezbraca copilul de hainele in plus, daca doarme, nu se acopera cu asternuturi groase si se opresc sursele de caldura care sunt in apropierea copilului.
- Nu se administreaza alimente fierbinti!
Daca situatia nu este foarte grava, disconfortul nu atat de mare ca sa nu poata manca, atunci masa(lapte, ceai, alte alimete) nu se vor servi la temperaturi mari.
- Nu se face baie fierbinte!
Cand se descopera febra, se evita imbaierea cu apa foarte calda(se face o baie la temperatura corpului, chiar usor mai scazuta) si se evita joaca si agitatia in baie.
- Cum se pierde caldura?
- Cum creste temperatura corpului?
- Febra ramane totusi principalul motiv de prezentare la medic a sugarului si copilului mic!
- Febra poate fi uneori benefica, necesara in anumite afectiuni, nu trebuie considerata un pericol!
- Cum si ce se urmareste?
-Atentie parinti!
Nu se administreaza copiilor antibiotic fara prescriptie medicala si fara examene clinice !
- Ce se intampla in cazul unei febre de origine necunoscute?
- Hipertermia ramane urgenta majora a acestei teme.
- Masurarea corecta a temperaturii copilului mic.
- Ce se urmareste? Valori normale ale temperaturii corpului si tipuri de febra
- Ce se evita in momentul depistarii unei perioade febrile?
De multe ori temperatura crescuta a corpului se confunda cu febra si chiar hipertermia. Temperatura corpului este mentinuta in limite normale printr-un sistem termoreglator. Producerea de caldura depinde de rata metabolismului bazal care poate fi influentata de varsta, statusul endocrin tiroidian, temperatura mediului inconjurator, activitatea fizica si tonusul muscular.
Cum se pierde caldura?
60% prin radiatie(diferenta dintre temperatura suprafetelor);
25% prin evaporare(perspiratia insensibila si sudoratia);
15% prin conductie(contactul direct) si convectie(curentii de aer).
Cum creste temperatura corpului?
Creste nivelul punctului de reglare termica din hipotalamusul anterior sub actiunea prostaglandinelor(infectii, boli de colagen, malignitati), rezulta o febra de 41 grade Celsius;
Producerea excesiva de caldura ce depaseste pierderea(intoxicatie salicilica, hipertiroidism, temperatura excesiva a mediului inconjurator, hipertermia maligna), rezulta hipertermia cu temperaturi peste 41 grade Celsius;
Afectarea sistemului de pierdere a caldurii(displazia ectodermala anhidrotica, socul caloric, intoxicatia cu anticolinergice, fenotiazine, drogurile strazii/LSD), rezulta hipertermia cu temperaturi peste 41 grade Celsius.
Temperatura corpului copilului mic poate creste usor, fara sa fie considerata febra, datorita unor cauze fiziologice ce intervin in evolutia normala a corpului: cresterea dintilor, reactie post- vaccinare, in timpul mesei sau dupa alaptarea la san, daca copilul este in mod normal agitat, temperatura corpului creste usor, uneori dupa imbaiere temperatura corpului creste, sau dupa plansete indelungi, fara a fi considerate cazuri patologice.
Febra ramane totusi principalul motiv de prezentare la medic a sugarului si copilului mic!
Febra este considerata temperatura corpului crescuta peste normal: 36,1-37,8 grade Celsius, cu anumite variatii(dimineata valori mai mici decat seara, variatii de varsta-la varsta mai mica valorile normale sunt mai mari, variatii in functie de efortul fizic).
Este foarte interesant si in acelasi timp alarmant felul in care apare uneori febra la copilul mic si anume, intr-un mod acut, fara a se anunta in vreun fel. Exista si cazuri cand apare ca un simptom cu evolutie prelungita.
Parintii supraestimeaza febra uneori si se tem de consecintele unei febre moderate, este acea febra experimentata de copii, rezultatul consta in tratament inutil, vizite repetate la medic, nopti nedormite, tot acest tablou este numit de medici "fobia de febra".
De-a lungul timpului s-au nascut un fel de legende din aceasta fobie:
Febra provoaca lezarea creierului(este gresit, febra naturala din infectiile bacteriene/virale nu trece de 40 grade Celsius, iar febra de 40-41 grade Celsius este periculoasa);
Febra netratata ajunge la 41-42 grade Celsius( chiar si aand este netratata, termostatul central mentine febra din infectii in limite normale);
Febra netratata va cauza convulsii( doar 4% din cazuri febra, poate provoca convulsii);
Orice febra este periculoasa(febra este semnul ca organismul lupta cu un antigen si creeaza anticorpi, astfel incetineste inmultirea virusilor/bacteriilor).
Febra poate fi uneori benefica, necesara in anumite afectiuni, nu trebuie considerata un pericol!
Fiind de mai multe tipuri(cu diverse cauze), un copil febril trebuie atent urmarit pentru a se face o diagnosticare corecta. Astel, trebuie urmarit si stabilit daca febra are cauza infectioasa, sau neinfectiosa, daca etiologia este bacteriana sau nebacteriana, precum si localizarea anatomica a procesului febril.
Cum si ce se urmareste?
- Durata si marimea febrei;
- Simptome asociate(cefalee, tuse, varsaturi, rash-uri);
- Modificari de comportament(iritabilitate, letargie);
- Expunerea la boala in familie sau contactul cu alti copii bolnavi;
- Observarea atenta a semnelor vitale, a starii de hidratare, a starii mentale, prezenta unei suferinte cardiace, splenomegalie, modificari neurologice(rigiditatea cefei, convulsii), sunt extrem de importante pentru ca in functie de acestea va fi nevoie de spitalizare si de investigatii paraclinice.
Ce se mai poate urmari de aproape sunt semnele distinctive ce pot defini o boala severa:
- calitatea tipatului,
- reactia la parinti,
- vioiciunea,
- culoarea pielii,
- starea de hidratare,
- consolabilitatea.
Copiii mici(6-24 luni) ce prezinta o febra fara semne de localizare, precum si cei cu febra peste 40 grade Celsius, sunt suspecti cu risc mare de Bacteriemie Oculta si in acest caz este nevoie de confirmare. Diagnosticul se va face prin diverse teste la recomandarea medicului.
Tratamentul pentru bacteriemiile oculte ramane antibioticul.
Atentie parinti!
Nu se administreaza copiilor antibiotic fara prescriptie medicala si fara examene clinice !
Administrarea antibioticelor si antipireticelor are efecte negative asupra diagnosticarii tipului de febra, poate da rezultate negative la o antibiograma, afectand in mod direct evaluarea clinica.
Se poate vorbi de un prognostic excelent in bacteriemii: 75% din cazuri se vindeca complet, 25% exista risc de complicatii(meningite, celulite, osteoartrite septice, bacteriemii persistente).
Ce se intampla in cazul unei febre de origine necunoscute?
Aceasta forma de febra pune pediatrul in fata unei diagnosticari complicate. Cand o febra semnificativa(peste 38,5 grade Celsius) se prelungeste peste 2 saptamani si cu toate ca se efectueaza un examen clinic atent, se poate defini o febra de origine necunoscuta. Cauzele sunt in general boli infectioase, boli ale tesutului conjunctiv, boli neoplazice, in cele mai multe cazuri, diagnosticul nici nu este definit si oricum febra se rezolva spontan.
Ce este important de urmarit in cazul unei febre de origine necunoscuta:
- Curba ponderala stationara sau semnificativ descendenta, poate diagnostica o boala inflamatorie cronica intestinala;
- Durerile articulare si rash-ul poate sugera o colagenoza;
- Bolile hepatice, in trecut transfuzii de sange, pot diagnostica o hepatita virala sau infectie HIV;
- O interventie chirurgicala recenta poate sugera o infectie oculta;
- Contactul cu animale poate indica: bruceloza, leptospiroza, toxoplasmoza, boala zgariaturii de pisica, ornitoza;
- Calatorii in Africa, India, Asia(malarie, amoebioza, schistostomiaza), pot declansa boli dupa mai multi ani;
- Sexul este o modalitate de diagnosticare a anumitor afectiuni(bolile autoimune apar mai frecvent la fete, iar anumite deficiente imune apar numai la baieti);
- Varsta(nou-nascutii si sugarii sunt mai predispusi la infectii straptococice de tip B si Listeria monocytogenes).
In afara acestor criterii, examenul fizic permanent este foarte important si trebuie repetat, in multe cazuri s-au constatat modificari importante inca de la debut: asa cum la unii copii un rash caracterizeaza o ARJ, la altii un rash perineal poate sugera un sindrom Kawasaki; un rash seboreic poate sugera o histiocitoza, iar o eruptie purpurica, petesiala, poate sugera o endocardita bacteriana sau vasculita sistemica; adenopatia generalizata, hepatosplenomegalia sugereaza o infectie virala, dar si o colagenoza, o malignitate sau SIDA; adenopatia localizata indica o infectie bacteriana sau malignitate; artralgiile pot sugera o colagenoza, o artrita toxica, septica, dar si artrite reactive din bruceloza, shigeloza, gonoree, hepatita virala.
Tuseul rectal reprezinta un criteriu de diagnosticare important in febrele de origine necunoscuta, astfel se pot depista abcese, tumori, adenopatii pelviabdominale, sangarari oculte. Diagnosticarea se va face prin numeroase teste de laborator, recomandate de catre medic, in functie de rezultatul carora se va prescrie si tratamentul specific.
Spitalizarea este importanta si indicata la copiii foarte mici si la cei care au simptome sistemice severe ce duc la o crestere defectuoasa(chiar stoparea cresterii), in aceste fel se poate urmari anamneza, examenele clinice, precum si eliminarea unei eventuale pseudofebre. Pseudofebra poate fi rezultatul unei supravegheri gresite din partea parintilor: o gresita interpretare a temperaturii corpului, netermometrizare, termometrizare dupa ingerarea de alimente calde sau dupa ce a fost foarte gros imbracat, citirea falsa a termometrului. Daca acesti factori sunt atinsi pe parcursul a 2 saptamani, se poate stabili o febra falsa.
Hipertermia ramane urgenta majora a acestei teme.
Ea reprezinta o crestere a temperaturii peste 41-45 grade Celsius, cu punct de reglare termica normal din hipotalamusul anterior. O temperatura mai mare de 42 grade Clesius reprezinta o toxina pentru celule si afecteaza intreaga structura celulara si implicit functionarea acesteia. Se poate vorbi despre 3 sindroame hipertermice:
Socul caloric de efort(copiii sanatosi, dar care au trecut printr-un efort fizic intens intr-un mediu cu temperatura si umiditate crescuta).
Socul caloric clasic(in tulburari fizice si psihice grave, infectii ale SNC, intoxicatia cu atropina- aspirina-amfetamina).
Hipertemia maligna provocata de anestezice.
Ce se intampla cu organismul cand se instaleaza hipertermia:
- deshidratare-hemoconcentratie, hipoxie si acidoza metabolica;
- hepatotoxicitate, ulceratii gastrointestinale;
- disfunctie trombocitara cu sangerare anormala;
- insuficienta renala acuta;
- detresa respiratorie si cardiaca.
Hipertermia necesita tratament de urgenta!
Se urmareste scaderea rapida a temperaturii corpului prin evaporare si convectie. In aceste cazuri agentii antipiretici sunt ineficienti, deoarece punctul termic este normal. Iata ce mijloace de racire rapida sunt cele mai la indemana si eficiente:
- Imersia sau frectia cu apa rece ca gheata, este o procedura extrem de riscanta, creeaza disconfort copilului, riscul de colaps cardiovascular este mare, dar adeseori aceasta metoda salveaza viata. Baile progresiv racite se folosesc in cazul sugarilor foarte mici, in bolile hepatice severe, in cazul existentei unui istoric de hipersensibilitate la antipiretice. Baile reci asociate cu antipiretice se folosesc in cazul in care febra sare de 40 grade Celsius, istoric de convulsii febrile sau boli cu afectare cerebrala-neurologica, in infectii si supraincalzire, in soc septic. Baile reci si clorpromazina sunt folosite in sindroamele hipertermice.
- Racirea centrala prin spalatura gastrica, vezicala sau clisma cu ser fiziologic la 9- 20 grade Celsius.
- Medicii asociaza medicatie adjuvanta in mijloacele de racire rapida pentru inhibarea producerii de caldura prin frison si a efectului de depresie la nivelul hipotalamusului.
- In caz de agitatie grava, se folosesc sedative(gen fenobarbital, cloralhidrat).
Aceste masuri de racire rapida se urmaresc cu mare atentie si se opresc in momentul in care temperatura corpului ajunge la 39 grade Celsius.
Masurarea corecta a temperaturii copilului mic.
O problema de care se izbesc multi parinti este masurarea temperaturii corporale a copilului in mod corect. Locurile in care se poate masura temperatura corpului sunt: axila, plica inghinala, cavitatea bucala, rect, vagin. Corect temperatura copilului mic se masoara in rect. La nou-nascut si copilul mic, temperatura normala a corpului este de 36,1-37,8 grade Celsius. Prin masurarea temperaturii in cavitati inchise, valorile sunt cu 0,3-0,5 grade Celsius mai mari decat cele axilare.
Pentru masurarea in cavitatea rectala, termometrul se lubrifiaza inainte de utilizare, copilul este asezat in decubit dorsal cu picioarele ridicate, sau in decubit ventral si poate fi tinut in brate cu grija(se poate gasi usor o metoda simpla, fara a chinui copilul). Nu se introduce brusc termometrul pentru ca se risca lezarea peretilor rectali, metoda este de inaintare usoara, prin rotatie si se va mentine 3 minute, dupa care se citeste valoare. Corect temperatura se masoara dimineata intre orele 7-8 si dupa-amiaza intre orele 18-19, dar daca este un caz special ce necesita o urmarire atenta, se va masura temperatura ori de cate ori este nevoie.
Ce se urmareste? Valori normale ale temperaturii corpului si tipuri de febra
- Nou-nascutul si copilul mic: 36,1-37,8 grade Celsius;
- Subfebrilitate: 37-38 grade Celsius;
- Febra moderata: 38-39 grade Celsius;
- Febra ridicata: 39-40 grade Celsius;
- Hiperpirexie: peste 40 grade Celsius.
In inregistrarea acestor valori se tine cont de diferentele de 0,3-0,5 grade mai mult seara fata de dimineata.
- Febra intermitenta: dimineata sub 38 grade Celsius, seara peste 39-40 grade Celsius; este febra din septicemie, osteomielita, supuratii pleuro-pulmonare;
- Febra remitenta: dimineata 38-38,5 grade Celsius, seara peste 39 grade Celsius; in boli eruptive(infecto-contagioase), boli virotice;
- Febra in platou: dimineata 39-40 grade Celsius cu mici oscilatii, seara 39-40 grade Celsius(plus 0,5-0,8); febra tifoida, diseminari tuberculoase;
- Febra recurenta: 4-6 zile de febra, asociate cu 4-6 zile de afebrilitate, cu trecere brusca intre ele;
- Febra ondulanta: ca si febra recurenta, doar ca trecerea intre perioade este lenta;
- Febra terta: din 48 in 48 de ore(prima si a treia zi) se inregistreaza febra; este prezenta in malaria data de Plasmodium Vivax(terta benigna).
Semne si simptome alarmante care insotesc febra la copilul mic: frison, cefalee, varsaturi, convulsii febrile, stare de colaps(insuficienta circulatorie periferica cu prabusirea tensiunii arteriale.
Ce se evita in momentul depistarii unei perioade febrile?
- Nu se agita copilul inutil!
Este un moment de panica pentru parinti, copilul plange, linistirea prin leganare este o metoda de calmare in multe cazuri, dar in aceasta problema o agitatie in plus nu va face decat sa creasca si mai mult temperatura corpului copilului. De asemenea, temperatura corpului adultului creste in momente de panica si agitatie si tinutul in brate al copilului va incinge corpul acestuia si mai mult.
- Se evita sursele de caldura!
Se dezbraca copilul de hainele in plus, daca doarme, nu se acopera cu asternuturi groase si se opresc sursele de caldura care sunt in apropierea copilului.
- Nu se administreaza alimente fierbinti!
Daca situatia nu este foarte grava, disconfortul nu atat de mare ca sa nu poata manca, atunci masa(lapte, ceai, alte alimete) nu se vor servi la temperaturi mari.
- Nu se face baie fierbinte!
Cand se descopera febra, se evita imbaierea cu apa foarte calda(se face o baie la temperatura corpului, chiar usor mai scazuta) si se evita joaca si agitatia in baie.
ALIMENTATIA ARTIFICIALA
ALIMENTATIA ARTIFICIALA
Laptele de vaca
Laptele de capra
Principii-reguli privind alimentatia artificiala
- Cum aleg biberonul potrivit?
- De ce oboseste copilul uneori in timp ce mananca?
- Cum se prepara laptele?
- Cum tin copilul in timpul alimentarii?
- Cum cere sugarul laptic?
- Ce se urmareste in timpul alimentatiei artificiale?
- Ce fac daca bebelusul nu este cooperant si refuza biberonul?
Alimentatia artificiala reprezinta alimentatia copilului numai cu lapte de alta specie decat laptele matern(uman) in primele 4 luni de viata.
Laptele de vaca
Laptele de vaca este considerat aliment periculos pentru sugari, exista anumite probleme ce pot aparea datorita alimentarii sugarului mic cu acest tip de lapte, care il fac sa fie impropriu.
De unde apar aceste probleme?
Continutul bacteriologic
Laptele uman este steril, cel de vaca are un continut microbian crescut datorita modului in care se recolteaza si se manipuleaza. Este un mediu propice pentru E.Coli. Exista totusi metode care pot inlatura riscul complicatiilor in timpul alimentatiei cu acest tip de lapte: supravegherea sanitar-veterinara a septelului, muls si manipulare in conditii igienice, pasteurizare, fierbere completa si suficienta(3-5 minute).
Conservarea industriala
Este o metoda care a facut din laptele de vaca un lapte bun de consum pentru sugari.
Exista doua procedee importante: dispersia grasimilor in urma careia rezulta un lapte antiputrefactiv/antidispeptic, constipant; alt procedeu(cel ce se foloseste mai des) consta in omogenizarea lipidelor si obtinerea unui lapte conservat in forma lichida sau uscarea simultana sub vid si obtinerea astfel a unui lapte in pudra(laptele praf).
Compozitia chimica
Compozitia chimica a laptelui de vaca nu este deloc adaptata nevoilor sugarului.
- Este prea bogat in factori de anabolism: are de 3 ori mai multe proteine, beta-lactoglobulina este predominanta in lactoser(antigenica, alergizanta, duce la hemoragii digestive oculte, anemie feripriva), lactoferina este insuficienta, Ig A de asemenea; Ca, P in cantitati mari. Toate acestea determina ficatul si rinichii sugarului sa depuna un efort crescut pentru eliminarea metabolitilor.
- Saruri minerale prea multe pentru sugar.
- Putine glucide ceea ce inseamna un aport mic de galactoza.
- Lipide saturate maldigeste, bogate in acizi grasi volatili, colesterol de 3 ori mai putin.
- Oligoelemente putine: Fe, vit C, D, acid folic.
Pediatrii si Comitetele de Nutritie si Pediatrie recomanda ca laptele de vaca sa fie administrat dupa varsta de 1 an pentru evitarea unor probleme grave:
- deficienta de Fe,
- deficiente nutritionale grave(chiar rahitism),
- deshidratare,
- risc de alergii.
Astfel, un preparat de lapte este considerat bun si nepericulos atunci cand este steril, instant si echilibrat nutritiv. Exista pe piata acest tip de lapte.
Laptele de capra este alergenic pentru sugar ca si laptele de vaca. Este sarac in vitamine, minerale, precum si in acid folic.
Principii-reguli privind alimentatia artificiala
Cum aleg biberonul potrivit?
Exista pe piata o multime de tipuri de biberoane de forme si marimi diferite, pot fi din sticla sau din plastic.
Este foarte importanta intretinerea acestora: spalare si sterilizare prin fierbere in apa sau in abur "la cald", sau cu solutii speciale "la rece". Curatarea si sterilizarea se fac dupa fiecare folosire.
De ce oboseste copilul uneori in timp ce mananca?
Atunci cand nu a fost aleasa o tetina potrivita pentru bebelus, orificiul fiind prea mic, copilul oboseste mult si chiar adoarme in timp ce mananca fara sa-si fi luat necesarul de care are nevoie.
Tetina nu trebuie sa fie nici prea mica nici prea larga ca laptele sa curga in jet pentru ca exista risc de inec.
Atunci cand se pregateste biberonul, tetina nu se atinge cu mana nici pe interior, nici pe exterior.
Cum se prepara laptele?
Laptele se prepara inainte de fiecare masa, in cazul in care se prepara pentru mai multe mese, va fi pastrat la frigider. Nu se toarna apa peste lapte, ci laptele(pudra) peste apa. Se agita foarte bine cu capacul inchis pentru dizolvarea perfecta. Daca nu este dizolvat bine, se infunda tetina si copilul oboseste, se agita, nu mai doreste sa manance. Se raceste in apa rece(atat cat este nevoie, initial apa a fost la temperatura de 50-60 grade Celsius) si se incearca pe dosul mainii. Cutia/punga se inchid ermetic si se pastreaza la loc uscat si rece(exclus frigider).
Cum tin copilul in timpul alimentarii?
Pozitia copilului poate fi identica cu cea a alaptarii la san. Copilul poate fi tinut ridicat sau semisezand, capul va fi pe bratul mamei. Atentie: copilul nu se tine culcat!
Copilul trebuie trezit daca adoarme in timpul alaptarii, se ciupeste usor de maini, picioare, obraji, nu se zguduie tare pentru ca se poate speria atat de tare incat poate sa ramana cu acea "frica de biberon". Se asigura inainte de masa permeabilitatea cailor respiratorii nazale(se pot face chiar spalaturi usoare cu ser fiziologic, daca exista probleme) pentru ca in timpul suptului bebelusul respira pe nas.
Biberonul se tine intr-o pozitie care sa asigure umplerea continua a tetinei pentru a nu inghiti aer.
In 15-20 de minute sugarul este alimentat, este timpul normal suficient unei mese la biberon. Poate fi intrerupt usor la final pentru eructatii. Daca adoarme spre final, nu va fi fortat si chinuit sa goleasca biberonul, existand risc mare de aspiratie. Nu se trece niciodata peste eructatie, regurgitare, pozitia este vertical cu capul pe umar si cu batai usoare cu palma pe spate.
Pozitia de culcat pe partea stanga usureaza eructarea, iar schimbarea pozitiei pe dreapta favorizeaza trecerea laptelui de orificiul pilor. Niciodata nu se va aseza sugarul pe spate dupa ce a luat masa!
Pozitia de securitate este in decubit ventral.
Cum cere sugarul laptic?
Normal sugarul cere hrana prin plans. Cand este satisfacut adoarme. Acestea sunt semnele sanatatii alimentare a sugarului. Atunci cand refuza alimentatia, este semn alarmant si la fel de alarmant cand prezinta foame excesiva, permanenta.
Ce se urmareste in timpul alimentatiei artificiale?
Curba ponderala este importanta si trebuie urmarita prin cantarire saptamanala, iar daca are diverse probleme(febra, diaree, varsaturi) se cantareste zilnic si nu se uita de recomandarile medicului.
Scaunele sugarului alimentat artificial sunt 2-3 pe zi si sunt in general mai consistente si mai colorate decat cele ale unui sugar alimentat la san.
Suplimentarea meselor se face la recomandarea medicului, aportul de vit K1, D, precum si Fe fiind necesare.
Ce fac daca bebelusul nu este cooperant si refuza biberonul?
Aceasta este poate una dintre cela mai grave probleme privind alimentatia sugarului cu biberon. Metodele de trecere peste aceasta neplacere trebuiesc gasite de catre mama impreuna cu bebelusul, uneori aceeasi metoda salvatoare nu mai functioneaza si a doua oara. Rabdarea rezolva acest caz aproape intotdeauna. Un copil nemancat, plans si agitat este si foarte obosit, adoarme usor si atunci este momentul in care poate fi pacalit si pentru ca instinctul de supravietuire este primordial in burtica micutului, el nu va refuza biberonul. Atentie insa sa fie trezit in timpul hranirii si atentie ca aceasta pacaleala sa nu devina un obicei. Sugarii sunt niste mici smecheri si uneori doar pentru a obtine atentie in plus din partea mamei, fac din acest obicei de refuz al biberonului o intamplare repetitiva, chinuitoare, care se transforma in obisnuinta.
Un alt truc salvator poate fi introducerea degetului mic si mangaierea buzelor bebelusului, inainte de introducerea biberonului. Desi pare flamand si ca abia asteapta biberonul este incredibil ca-l refuza si atunci trebuie oarecum pregatit usor terenul inainte.
Vorbele si soaptele calde ale mamei nu trebuie sa lipseasca din acest tablou. Chiar si o simpla privire in ochi si un zambet pot fi de ajuns. Copilul se poate linisti doar auzind vocea mamei, este tot ce-i trebuie atunci cand este agitat si infometat, unii bebelusi chiar arata o placere deosebita atunci cand li se vorbeste si sunt priviti in ochi in timp ce sunt hraniti.
Jocul cu manutele(mana mamei cu mana beblusului) poate fi o metoda de distragere a atentiei, o joaca ce-l tine preocupat pe timpul mesei si astfel poate sa manance linistit.
Leganatul usor si plimbatul prin camera ii calmeaza, dar daca devine obisnuinta pentru bebelus, va fi destul de chinuitor pentru mama.
Gasirea unui obiect ademenitor, o jucarie preferata care sa-l insoteasca in timpul mesei, poate deveni solutia salvatoare in multe cazuri.
Acestea sunt solutii salvatoare in cazul in care refuzul suptului apare din pricina micilor mofturi ale bebelusului, in alte cazuri(patologice), solutiile sunt diferite.
Laptele de vaca
Laptele de capra
Principii-reguli privind alimentatia artificiala
- Cum aleg biberonul potrivit?
- De ce oboseste copilul uneori in timp ce mananca?
- Cum se prepara laptele?
- Cum tin copilul in timpul alimentarii?
- Cum cere sugarul laptic?
- Ce se urmareste in timpul alimentatiei artificiale?
- Ce fac daca bebelusul nu este cooperant si refuza biberonul?
Alimentatia artificiala reprezinta alimentatia copilului numai cu lapte de alta specie decat laptele matern(uman) in primele 4 luni de viata.
Laptele de vaca
Laptele de vaca este considerat aliment periculos pentru sugari, exista anumite probleme ce pot aparea datorita alimentarii sugarului mic cu acest tip de lapte, care il fac sa fie impropriu.
De unde apar aceste probleme?
Continutul bacteriologic
Laptele uman este steril, cel de vaca are un continut microbian crescut datorita modului in care se recolteaza si se manipuleaza. Este un mediu propice pentru E.Coli. Exista totusi metode care pot inlatura riscul complicatiilor in timpul alimentatiei cu acest tip de lapte: supravegherea sanitar-veterinara a septelului, muls si manipulare in conditii igienice, pasteurizare, fierbere completa si suficienta(3-5 minute).
Conservarea industriala
Este o metoda care a facut din laptele de vaca un lapte bun de consum pentru sugari.
Exista doua procedee importante: dispersia grasimilor in urma careia rezulta un lapte antiputrefactiv/antidispeptic, constipant; alt procedeu(cel ce se foloseste mai des) consta in omogenizarea lipidelor si obtinerea unui lapte conservat in forma lichida sau uscarea simultana sub vid si obtinerea astfel a unui lapte in pudra(laptele praf).
Compozitia chimica
Compozitia chimica a laptelui de vaca nu este deloc adaptata nevoilor sugarului.
- Este prea bogat in factori de anabolism: are de 3 ori mai multe proteine, beta-lactoglobulina este predominanta in lactoser(antigenica, alergizanta, duce la hemoragii digestive oculte, anemie feripriva), lactoferina este insuficienta, Ig A de asemenea; Ca, P in cantitati mari. Toate acestea determina ficatul si rinichii sugarului sa depuna un efort crescut pentru eliminarea metabolitilor.
- Saruri minerale prea multe pentru sugar.
- Putine glucide ceea ce inseamna un aport mic de galactoza.
- Lipide saturate maldigeste, bogate in acizi grasi volatili, colesterol de 3 ori mai putin.
- Oligoelemente putine: Fe, vit C, D, acid folic.
Pediatrii si Comitetele de Nutritie si Pediatrie recomanda ca laptele de vaca sa fie administrat dupa varsta de 1 an pentru evitarea unor probleme grave:
- deficienta de Fe,
- deficiente nutritionale grave(chiar rahitism),
- deshidratare,
- risc de alergii.
Astfel, un preparat de lapte este considerat bun si nepericulos atunci cand este steril, instant si echilibrat nutritiv. Exista pe piata acest tip de lapte.
Laptele de capra este alergenic pentru sugar ca si laptele de vaca. Este sarac in vitamine, minerale, precum si in acid folic.
Principii-reguli privind alimentatia artificiala
Cum aleg biberonul potrivit?
Exista pe piata o multime de tipuri de biberoane de forme si marimi diferite, pot fi din sticla sau din plastic.
Este foarte importanta intretinerea acestora: spalare si sterilizare prin fierbere in apa sau in abur "la cald", sau cu solutii speciale "la rece". Curatarea si sterilizarea se fac dupa fiecare folosire.
De ce oboseste copilul uneori in timp ce mananca?
Atunci cand nu a fost aleasa o tetina potrivita pentru bebelus, orificiul fiind prea mic, copilul oboseste mult si chiar adoarme in timp ce mananca fara sa-si fi luat necesarul de care are nevoie.
Tetina nu trebuie sa fie nici prea mica nici prea larga ca laptele sa curga in jet pentru ca exista risc de inec.
Atunci cand se pregateste biberonul, tetina nu se atinge cu mana nici pe interior, nici pe exterior.
Cum se prepara laptele?
Laptele se prepara inainte de fiecare masa, in cazul in care se prepara pentru mai multe mese, va fi pastrat la frigider. Nu se toarna apa peste lapte, ci laptele(pudra) peste apa. Se agita foarte bine cu capacul inchis pentru dizolvarea perfecta. Daca nu este dizolvat bine, se infunda tetina si copilul oboseste, se agita, nu mai doreste sa manance. Se raceste in apa rece(atat cat este nevoie, initial apa a fost la temperatura de 50-60 grade Celsius) si se incearca pe dosul mainii. Cutia/punga se inchid ermetic si se pastreaza la loc uscat si rece(exclus frigider).
Cum tin copilul in timpul alimentarii?
Pozitia copilului poate fi identica cu cea a alaptarii la san. Copilul poate fi tinut ridicat sau semisezand, capul va fi pe bratul mamei. Atentie: copilul nu se tine culcat!
Copilul trebuie trezit daca adoarme in timpul alaptarii, se ciupeste usor de maini, picioare, obraji, nu se zguduie tare pentru ca se poate speria atat de tare incat poate sa ramana cu acea "frica de biberon". Se asigura inainte de masa permeabilitatea cailor respiratorii nazale(se pot face chiar spalaturi usoare cu ser fiziologic, daca exista probleme) pentru ca in timpul suptului bebelusul respira pe nas.
Biberonul se tine intr-o pozitie care sa asigure umplerea continua a tetinei pentru a nu inghiti aer.
In 15-20 de minute sugarul este alimentat, este timpul normal suficient unei mese la biberon. Poate fi intrerupt usor la final pentru eructatii. Daca adoarme spre final, nu va fi fortat si chinuit sa goleasca biberonul, existand risc mare de aspiratie. Nu se trece niciodata peste eructatie, regurgitare, pozitia este vertical cu capul pe umar si cu batai usoare cu palma pe spate.
Pozitia de culcat pe partea stanga usureaza eructarea, iar schimbarea pozitiei pe dreapta favorizeaza trecerea laptelui de orificiul pilor. Niciodata nu se va aseza sugarul pe spate dupa ce a luat masa!
Pozitia de securitate este in decubit ventral.
Cum cere sugarul laptic?
Normal sugarul cere hrana prin plans. Cand este satisfacut adoarme. Acestea sunt semnele sanatatii alimentare a sugarului. Atunci cand refuza alimentatia, este semn alarmant si la fel de alarmant cand prezinta foame excesiva, permanenta.
Ce se urmareste in timpul alimentatiei artificiale?
Curba ponderala este importanta si trebuie urmarita prin cantarire saptamanala, iar daca are diverse probleme(febra, diaree, varsaturi) se cantareste zilnic si nu se uita de recomandarile medicului.
Scaunele sugarului alimentat artificial sunt 2-3 pe zi si sunt in general mai consistente si mai colorate decat cele ale unui sugar alimentat la san.
Suplimentarea meselor se face la recomandarea medicului, aportul de vit K1, D, precum si Fe fiind necesare.
Ce fac daca bebelusul nu este cooperant si refuza biberonul?
Aceasta este poate una dintre cela mai grave probleme privind alimentatia sugarului cu biberon. Metodele de trecere peste aceasta neplacere trebuiesc gasite de catre mama impreuna cu bebelusul, uneori aceeasi metoda salvatoare nu mai functioneaza si a doua oara. Rabdarea rezolva acest caz aproape intotdeauna. Un copil nemancat, plans si agitat este si foarte obosit, adoarme usor si atunci este momentul in care poate fi pacalit si pentru ca instinctul de supravietuire este primordial in burtica micutului, el nu va refuza biberonul. Atentie insa sa fie trezit in timpul hranirii si atentie ca aceasta pacaleala sa nu devina un obicei. Sugarii sunt niste mici smecheri si uneori doar pentru a obtine atentie in plus din partea mamei, fac din acest obicei de refuz al biberonului o intamplare repetitiva, chinuitoare, care se transforma in obisnuinta.
Un alt truc salvator poate fi introducerea degetului mic si mangaierea buzelor bebelusului, inainte de introducerea biberonului. Desi pare flamand si ca abia asteapta biberonul este incredibil ca-l refuza si atunci trebuie oarecum pregatit usor terenul inainte.
Vorbele si soaptele calde ale mamei nu trebuie sa lipseasca din acest tablou. Chiar si o simpla privire in ochi si un zambet pot fi de ajuns. Copilul se poate linisti doar auzind vocea mamei, este tot ce-i trebuie atunci cand este agitat si infometat, unii bebelusi chiar arata o placere deosebita atunci cand li se vorbeste si sunt priviti in ochi in timp ce sunt hraniti.
Jocul cu manutele(mana mamei cu mana beblusului) poate fi o metoda de distragere a atentiei, o joaca ce-l tine preocupat pe timpul mesei si astfel poate sa manance linistit.
Leganatul usor si plimbatul prin camera ii calmeaza, dar daca devine obisnuinta pentru bebelus, va fi destul de chinuitor pentru mama.
Gasirea unui obiect ademenitor, o jucarie preferata care sa-l insoteasca in timpul mesei, poate deveni solutia salvatoare in multe cazuri.
Acestea sunt solutii salvatoare in cazul in care refuzul suptului apare din pricina micilor mofturi ale bebelusului, in alte cazuri(patologice), solutiile sunt diferite.
INGRIJIREA SI GRIJA ZILNICA
INGRIJIREA SI GRIJA ZILNICA
- Ce face in primele 3 luni de viata?
- Ce face intre 4-6 luni?
- Ce face intre 7-9 luni?
- Ce face la 10-12 luni?
- Cateva sfaturi
- Baia sugarului
- Manichiura. Pedichiura
- Plimbarea
Bebelusul(sugarul) nu este capabil sa tina piept si sa se confrunte cu ceea ce vine din exterior, mai ales cu agresiunile, contaminarile si alti factori. Sistemul de aparare naturala a organismului se formeaza in totalitate abia in al doilea an de viata. Acesta este un motiv care sa-i tina pe parinti aproape de grija zilnica pentru sugar, pentru a creste si a se dezvolta normal si fericit.
Ce cere sugarul?
Atentie, grija, responsabilitate!
Cum cere?
Plange, tipa, scanceste, gangureste, zambeste, priveste!
Cum se traduc semnele?
Ia-ma in brate, schimba-ma, hraneste-ma!
Pentru a intelege aceste semne trebuie descifrat minunatul comportament al micutului.
Ce face in primele 3 luni de viata?
- Doarme majoritatea timpului, cele mai multe ore din zi si din noapte.
- Are o pozitie preferata, sta strans ca atunci cand era in uterul mamei(pozitia embrionului).
- Nu are mainile relaxate, tine pumnii stransi.
- Vede obiectele doar pana la o distanta de 15-30 cm. Dupa 2-4 saptamani are preferinte pentru chipul mamei.
- Toate nevoile sunt exprimate prin plans(dorinta de somn, nevoia de hrana, schimbarea scutecelor).
- Cand apar stimuli puternici in jur(zgomote puternice, ascutite, lumina intensa), reactioneaza si se sperie.
- Are o reactie "egoista" pentru orice obiect ii atinge palma, in special pentru degetul mamei.
- In aceasta perioada apar primele zambete.
- La 3 luni isi tine capul singur cu o siguranta crescuta.
- Tot ce e colorat(jucarii) ii atrage atentia.
- Discutiile si sunetele din jur ii distrag atentia si manifesta atentie pentru ele, intrerupandu-i activitatea.
- La auzul vocii mamei zambeste si face diferenta intre fizionomii(masculin-feminin).
Ce face intre 4-6 luni?
- Isi controleaza foarte bine miscarile capului si sta sprijinit in sezut.
- Daca este ajutat sa se aseze pe burta, se poate ridica pe palme destul de mult.
- Se poate rasuci fara probleme de pe burta pe spate si de pe o parte pe alta.
- Mainile si picioarele ii devin jucarii preferate si le va duce catre gura aproape continuu.
- Devine foarte atent la zgomote incercand sa recunoasca sursa acestora.
- Recunoaste rudele care-i sunt mereu in apropiere(mama, tata, fratii).
- Muzica il linisteste mereu si-l opreste din plans.
- Are miscari ale bratelor, picioarelor, intregului corp in toate directiile, este foarte liber in miscari.
- La 6 luni poate sa stea in sezut, dar nu pentru mult timp fara ajutor si daca este asezat in scaunel se simte comod.
- Tine jucariile si alte obiecte cu siguranta in maini si le poate muta dintr-o mana intr-alta.
- Silabiseste usor si intelege cand i se spune "da", "nu", "asa", "papa", "mama", "tata".
Ce face intre 7-9 luni?
- Daca sta in sezut isi poate mentine echilibrul mai mult timp si se apleaca usor in fata fara sa cada in nas.
- Poate ridica jucarii cu ambele maini, poate sa tina cate o jucarie in fiecare mana.
- Cand isi aude numele, reactioneaza in semn de recunoastere.
- Daca mama pleaca de langa el se supara si plange, iar persoanele straine il sperie.
- Daca este chemat, strigat pe nume, raspunde folosind diverse silabe.
- La 9-10 luni poate sta in picioare tinand pe cineva de mana, iar cand vrea sa se aseze nu are nevoie de ajutor, isi mentine echilibrul bine.
- Devine curios ceea ce-l face si curajos si incepe inspectarea mediului inconjurator. Gaseste metode de-a ajunge oriunde in camera, sprijinindu-se in palme, in genunchi, mersul "de-a busilea" devine principalul mod de deplasare catre orice tinta. Face primii pasi singur.
- Descopera ca obiectele se pot strange, rasuci, rupe, ca pot intra in diverse locuri, ca pot iesi din diverse locuri. Se foloseste de incheietura mainii si de degete pe care le baga peste tot pe unde au loc.
- Entuziasmul si incantarea si le exprima batand din palme si zambind fericit.
Ce face la 10-12 luni?
- Dezvolta noi metode de deplasare, tehnici proprii, viteza mersului "de-a busilea" creste.
- Se spijina de pereti, usi, orice alte obiecte din jur si incearca sa stea in picioare singur. Cand are pe cineva in jur, se ridica spijinindu-se de picioarele acestuia si cere ajutor sa fie sustinut, ridicand mainile in sus in semn de rugaminte.
- Cand aude discutii in jurul lui, urmareste atent si incearca sa atraga atentia, parca intrand in discutie, reproduce cuvinte din doua silabe.
- Primii pasi ii face in jurul varstei de 1 an. Va fi sustinut usor si ajutat sa paseasca. O sa aiba o pofta permanenta de mers, e ca descoperirea unei noi jucarii de care nu se mai satura.
- Vrea si incearca sa manance singur. Poate sa ia si sa dea obiecte si jucarii celor din jur si invita la joaca.
- Deja intelege ce i se spune si ce i se cere, intelege si raspunde la intrebari simple: "vino", "ia asta", "da-mi aia".
- Spune cuvinte intregi: mama, tata, papa, caca, pipi, buni, baba, bubu, cucu, nani, apa, aia si altele.
Cand apar primii dintisori?
Dintii sunt importanti in masticatie si vorbire, o dezvoltare sanatoasa a danturii este esentiala pentru dezvoltarea corecta a maxilarelor si a dintilor permanenti.
Etapele eruptiei dentare:
- incisivii centrali la 8-10 luni(uneori mai devreme);
- incisivii laterali la 10-12 luni;
- caninii la 8-24 luni;
- molarii primari la 18-24 luni;
- molarii secundari la 24-30 luni.
Cateva sfaturi
- Copilul este bine sa fie lasat sa descopere si sa cucereasca singur fiecare pas. Nu este bine sa fie fortat sa faca mai multi pasi decat vrea si nu este bine sa fie descurajat atunci cand incearca sa faca ceva nou.
Daca apar probleme de intarziere a dezvolarii activitatilor normale a acestei perioade, daca nu are insusite deprinderi in miscari, daca nu poate sa tina sau sa prinda obiecte pana la varsta de 12 luni, daca are intarzieri in privinta pastrarii echilibrului si a mersului, este nevoie de sfatul medicului.
- In perioada in care-si dezvolta toate aceste deprinderi, i se vorbeste clar, fara prescurtari si silabisiri si simplificari. De exemplu atunci cand i se vorbeste despre masa nu i se arata biberonul sau hrana prin gesturi simple si clare si nici nu se cauta anumite semne care sa-l faca sa inteleaga ce inseamna masa ci i se spune clar si sigur "masa", "este ora de masa", "acum mancam", "o sa iei masa". Nu se va spune: "papica", "masica", "mancarica","papi bun...iami" etc. Exact asa va vorbi copilul mai tarziu. Este o metoda foarte buna pentru introducerea mai tarziu intr-un vocabular clar in care va folosi exact cuvintele corecte pe care le aude acum.
- Este foarte eficienta comunicarea intre copil-adult si obiectele din jur, facandu-se legatura obiectelor cu activitatile fiecaruia, se vorbeste copilului despre rolul si utilitatea obiectelor din jurul lui:" asta face...", "asta e buna la...sau e buna pentru tine, pentru mami", "asta nu e buna", "asta face rau". Se gasesc, de asemenea insusiri rele obiectelor care ii pot produce agresiuni, folosind diverse cuvinte scurte pe care le memoreaza usor si la care are reactii imediate, rapide:"nu","ars","frige", "musca","rau","doare","caca".
- Cand copilul cere:"Ia-ma in brate!" In primele luni de viata ale sugarului, se stie ca muschii cervicali(cefei) sunt firavi si relaxati si este nevoie de o atentie foarte speciala in sustinerea capului.
Sugarul trebuie luat in brate in acelasi fel de fiecare data, in jur trebuie sa fie liniste pentru a nu se speria, se vor folosi cuvinte blande pe un ton jos, gingas si linistitor.
- Cand copilul cere:"Schimba-ma! Sugarul are simtul curateniei foarte bine dezvoltat inca de la nastere. Plange atunci cand cere sa fie schimbat. Un sugar curat este linistit, multumit si fericit. In prima perioada a vietii nu are mecanismul urinar dezvoltat, activitatea intestinelor nu este reglata, iar schimbarea scutecelor trebuie facuta destul de des(4-5 ori pe zi, sau mai mult).
Cum se schimba scutecul copilului?
Trebuie gasit un loc unde se va schimba aproape mereu scutecul(masa speciala, pat), unde sa nu existe pericolul de accidente, sa cada sau sa se loveasca. Nu va fi lasat niciodata singur pe masa de schimbat, nici macar pentru cateva secunde. In timp ce creste, va deveni si mai agitat si va fi ingreunat schimbatul scutecelor. Iata cateva sfaturi pentru schimbarea rapida si sigura a scutecului:
- Spalatul mainilor este primul pas ce trebuie facut inainte de schimbarea scutecelor.
- Asigurarea unei temperaturi adecvate in camera si atmosfera placuta va da o buna dispozitie sugarului, chiar daca plange si este agitat.
- Inainte de a aseza sugarul la locul de schimbat, se pregatesc toate cele necesare(scutece curate, hainute curate, apa calda pentru spalat, servetele umede igienizante si altele).
- Se aseaza material de protectie pe masa sau pat pentru a evita patarea acestora.
- Se dezbraca copilul, se spala daca este nevoie si daca este posibil, se sterge, se pudreaza sau se da cu o crema protectoare impotriva iritatiilor in zona fesiera si a organelor genitale.
- Aplicarea noului scutec poate da batai de cap, in general scutecele au indicatii de utilizare, partea din fata se deosebeste usor de partea din spate, iar daca copilul sta cuminte aceasta operatiune ar trebui sa fie una usoara, rapida si placuta. Aplicarea autocolantului se face fara sa fie atins cu mana de crema, pentru ca nu se va mai lipi, se aplica bine avand grija sa nu fie lipit de pielea bebelusului, mai ales daca este cu prindere cu arici, va irita zona de contact.
- Sugarul nu este capabil sa-si adapteze corpul la schimbarile de temperatura, de aceea schimbarea scutecului trebuie facuta rapid, fara a fi tinut prea mult timp dezbracat.
- Daca este continuu agitat, se cauta solutii de linistire, i se vorbeste, i se dau jucarii noi de explorat in timpul schimbatului pentru a i se distrage atentia si pentru a avea o ocupatie cu mainile pentru ca problema principala apare cand isi tine picioarele cu mainile, cand arunca obiectele de pe masa de infasat, cand isi desface continuu scutecul, cand se tine de masa si se rostogoleste pe toate partile.
Baia sugarului
Pot fi transformate in povesti frumoase de tinut minte toata viata, momentele imbaierii bebelusului. Cele mai intime si delicate atingeri dintre mama si copilul ei se nasc in timpul alaptarii si in timpul imbaierii. Bucuria exprimata de bebelus in timpul imbaierii nu poate fi comparata cu nimic lumesc, efectul psiho-afectiv nu poate fi inlocuit de altceva.
Este o bucata din grija de zi cu zi si din atentia pentru igiena corporala, dar si penru cresterea rezistentei la frig, la boli.
Pentru ca baia sa decurga usor, sugarul e bine sa fie imbaiat intr-o cadita de plastic, potrivita ca si dimensiune pentru varsta acestuia.
Prima baie se poate face imediat dupa caderea bontului ombilical si dupa ce plaga ombilicala s-a cicatrizat. Pana in acest moment, sugarul poate fi spalat partial. Un sugar sanatos, fara probleme poate fi imbaiat zilnic.
Orarul este foarte important, nu conteaza ce activitati pot interveni in dereglarea orarului, baia este bine sa se faca la aceeasi ora, iar ora cea mai potrivita este inainte de penultima masa.
Inainte de imbaiere se pregateste camera, temperatura va fi de 22-24 grade Celsius, linistea este importanta in aceste momente, fiind seara copilul este obosit si galagia sau orice alta forma de agitatie din jur, poate irita copilul si-i poate da peste cap intregul program de dupa imbaiere. O muzica in surdina poate fi folositoare. Vocea mamei este ceea ce trebuie sa auda copilul pe fundal si daca imbaierea este o experienta chinuitoare, vorbindu-i bebelusului continuu, acesta poate avea reactii uimitoare si se poate transforma intreg scenariul intr-unul placut.
Schimburile bebelusului se pregatesc din timp, la fel si prosopul si cremele, pudra, obiectele ce sunt folosite la igiena dupa baie(comprese sterile pentru ochi, ser fiziologic).
Apa trebuie sa fie calduta, se incearca cu cotul, sau incheietura mainii, adancimea cam de 10 cm(poate sa acopere umerii copilului cand acesta sta semisezand), adaugarea apei nu se face atunci cand se afla cotul in cadita pentru ca testarea temperaturii poate fi inselatoare in acest fel. De asemenea, nu se adauga apa cand copilul a fost deja introdus in cadita.
Sfaturi utile
O teama majora este aceea de a uda capul bebelusului, aceasta trebuie inlaturata, sugarul nu are probleme si invata repede cum sa reactioneze la ce simte. Totusi daca este refractar si da semne ca nu accepta sa fie spalat pe cap, se poate spala usor cu un prosop umed si se incearca din nou dupa cateva zile. O chinuiala inutila prin insistenta nu va face altceva decat sa-l determine pe copil sa urasca momentul imbaierii si sa dezvolte pe mai tarziu o teama de apa si chiar sa nu suporte apa pe fata, urechi, cap. Asadar, din nou imbratisarea rabdarii este salvatoare, disperarea si agitatia nu rezolva nimic in aceasta situatie.
Miscarile in timpul imbaierii trebuie sa fie sigure, relaxate, calme, se acorda atentie sustinerii capului, bebelusul simte nesiguranta si teama ceea ce-l face agitat.
Zambetul continuu pe fata mamei nu trebuie sa lipseasca, vorbele calde si calme, cantecele, joaca scurta in spuma de baie sau chiar ceva jucarii in cadita.
In aceasta perioada imbaierea nu necesita un timp foarte lung, e doar o metoda de ingrijire zilnica, insotita de un mic rasfat, desi sentimentul este de prelungire a acesteia, pentru sugar poate fi obositoare daca devine o obisnuita lungirea timpului.
Pentru evitarea anumitor evenimente/accidente, sunt bine de luat in calcul niste masuri preventive: un prosop pe fundul caditei, folosirea unor produse care sa nu faca foarte multa spuma si sa fie greu sau imposibil de inlaturat, ajutor din partea tatalui sau a altcuiva in cazul in care este posibil. Daca o persoana tine copilul si alta il spala, operatiunea este mult mai simpla si placuta.
Sub nicio forma nu se toarna apa direct pe pielea copilului(apa de la robinet, dus, sau dintr-un vas), ci se pune mai intai in maini si apoi pe copil. Copilul se sperie foarte usor, mai ales daca apa are o alta temperatura decat cea din cadita, sau daca vine dintr-o directie din care el nu vede ce i se intampla. In timp ce copilul creste, va creste si atentia pentru masurile de sigunranta in timpul imbaierii deoarece el devine mai energic si mai greu de stapanit, orice miscare, orice balonas de spuma, orice jucarie, orice zgomot vor deveni mult mai atragatoare si va dori sa-si indrepte intreg corpul catre ele, fara sa inteleaga ca de fapt e o imbaiere si nu o joaca.
Nu se va lasa niciodata sugarul singur in apa, nici atunci cand poate sta in sezut nesustinut, doar o fractiune de secunda de neatentie si se poate intampla un eveniment neplacut.
Se acorda atentie zonelor organelor genitale, la baietei se spala zona preputului, fara tragerea membranei si fara insistare pe spalatul interior, existand pericolul accidentarii si ruperii; se va desprinde singura in jurul varstei de 2 ani, iar daca nu se rupe de la sine, se va consulta medicul. La fetite nu se spala in interiorul labiilor, existand pericolul infectarii cu microbi, daca este tulburat sistemul de aparare naturala a regiunii vaginale; se spala intotdeauna din fata spre spate, incepand din zona organelor genitale inspre partea dorsala.
Dupa imbaiere se scoate bebelusul intr-un prosop moale si suficient de mare cat sa-i acopere intreg corpul, cu mare grija sa nu fie scapat, aluneca usor, iar daca este energic se zbate in momentul scoaterii din apa in semn de nemultumire. Este din nou un moment de rasfat in care copilul abia scos din apa devine moale, relaxat, dulce si parca cerseste caldura de mama. Bucuria acestor momente va fi intrerupta de tipete de foame in curand, dupa imbaiere foamea survine mai rapid decat in alte momente.
Curatarea nasului si a urechilor nu se face cu betisoare de urechi, ceara ce se formeaza si creeaza impresia ca sunt murdare, este o secretie protectoare cu rol antiseptic. Urechea interna poate fi curatata local cu o bucata de vata umezita, sau cu o compresa, iar daca totusi se folosesc betisoarele speciale de urechi, acestea nu trebuiesc introduse in ureche ci doar curatata cu grija zona si intreg pavilionul.
Ochii se pot curata cu o bucata de tifon umezit cu apa calda, sau cu ser fiziologic, ficare ochi se spala de la tample spre nas si nu se foloseste acelasi tifon la ambii ochi, in cazul in care exista un germen patogen la unul dintre ochi, acesta se poate transmite usor la celalat ochi in timpul igienei.
Nasul necesita o curatire deosebita, sugarul nu stie sa-si controleze mucozitatile, adica nu le elimina si se strang pe parcursul zilei. Gandindu-ne ca urmeaza o masa si ca trebuie sa respire usor pe nas si ca urmeaza si o noapte in care trebuie sa aiba un somn calm cu o respiratie curata, e nevoie de inlaturarea mucozitatilor nazale, procedeu ce se poate face cu ser fiziologic. De evitat la aceasta varsta frageda pompa de spalaturi nazale care este agresiva si poate rani cavitatea nazala.
Toate aceste igienizari se fac cu calm si se pot face inainte de imbracarea bebelusului, cand este inca infasurat in prosop, sau dupa ce a fost echipat de noapte.
Dupa tot momentul imbaierii va urma o masa si apoi somnic, in general desi par mai infometati seara dupa imbaiere, sugarii adorm mai repede in timpul suptului. Este bine totusi sa adoarma satul pentru ca asa prima parte a noptii, pana la urmatoarea masa, va dormi linistit.
Manichiura. Pedichiura
Alte chinuri... Sau poate ca nu. Unghiile cresc incredibil de repede in prima parte a vietii, sunt moi, se intorc usor, dar nu ranesc pielea la margini, acolo unde par sa se infiga.
Bebelusilor nu le place deloc aceasta operatiune, o simt si o percep ca pe ceva rau, chinuitor, cand cresc si vad ceea ce se intampla, pot deveni cooperanti din curiozitate, dar majoritatea nu suporta pana tarziu in stadiul de copil mare taierea unghiilor.
Taierea unghiilor se poate face in somn, cand copilul doarme profund se pot taia unghiile usor fara sa simta ce i se intampla. Se foloseste o forfecuta speciala cu varfurile rotunjite si se taie unghiile drept, fara a fi lasate parti ascutite si fara sa se intre prea adanc. Este bine ca atunci cand se taie la o mana, cealalta mana sa fie sustinuta departe, copilul poate avea miscari reflexe, necontrolate si se poate rani.
Plimbarea
Frica de scos sugarul din casa este o frica nejustificata si gresita. Bebelusul are nevoie sa intre in contact cu lumea exterioara, aerul curat, plimbarea sunt vitalizante, ii deschid apetitul, il obosesc ca sa aiba un somn mai profund si linistit, il ajuta sa-si dezvolte mecanismele naturale de aparare si sa se adapteze schimbarilor climaterice.
In lunile de vara, este importanta expunerea la soare, cu capul acoperit si pentru perioade scurte de timp pentru ca ajuta la formarea vitaminei D, se evita totusi orele din zi cand radiatia de ultraviolete este puternica(orele 10-15).
Se evita de asemenea in primele 3 luni de viata, locurile aglomerate, cu trafic, mai ales daca sugarul este prematur sau s-a nascut cu dificultati respiratorii.
Nou-nascutul poate fi scos afara de la varsta de 2 saptamani, iar in timpul iernii la 4-6 saptamani. Prematurii pot fi scosi afara fara probleme dupa 4 saptamani de viata si daca au o greutate peste 2500 g, iar iarna dupa 8-10 saptamani.
Daca afara este ger(sub -6, -4 grade celsius), vant puternic, ploaie torentiala, ceata deasa, canicula, sugarii mici nu vor fi scosi din casa.
- Ce face in primele 3 luni de viata?
- Ce face intre 4-6 luni?
- Ce face intre 7-9 luni?
- Ce face la 10-12 luni?
- Cateva sfaturi
- Baia sugarului
- Manichiura. Pedichiura
- Plimbarea
Bebelusul(sugarul) nu este capabil sa tina piept si sa se confrunte cu ceea ce vine din exterior, mai ales cu agresiunile, contaminarile si alti factori. Sistemul de aparare naturala a organismului se formeaza in totalitate abia in al doilea an de viata. Acesta este un motiv care sa-i tina pe parinti aproape de grija zilnica pentru sugar, pentru a creste si a se dezvolta normal si fericit.
Ce cere sugarul?
Atentie, grija, responsabilitate!
Cum cere?
Plange, tipa, scanceste, gangureste, zambeste, priveste!
Cum se traduc semnele?
Ia-ma in brate, schimba-ma, hraneste-ma!
Pentru a intelege aceste semne trebuie descifrat minunatul comportament al micutului.
Ce face in primele 3 luni de viata?
- Doarme majoritatea timpului, cele mai multe ore din zi si din noapte.
- Are o pozitie preferata, sta strans ca atunci cand era in uterul mamei(pozitia embrionului).
- Nu are mainile relaxate, tine pumnii stransi.
- Vede obiectele doar pana la o distanta de 15-30 cm. Dupa 2-4 saptamani are preferinte pentru chipul mamei.
- Toate nevoile sunt exprimate prin plans(dorinta de somn, nevoia de hrana, schimbarea scutecelor).
- Cand apar stimuli puternici in jur(zgomote puternice, ascutite, lumina intensa), reactioneaza si se sperie.
- Are o reactie "egoista" pentru orice obiect ii atinge palma, in special pentru degetul mamei.
- In aceasta perioada apar primele zambete.
- La 3 luni isi tine capul singur cu o siguranta crescuta.
- Tot ce e colorat(jucarii) ii atrage atentia.
- Discutiile si sunetele din jur ii distrag atentia si manifesta atentie pentru ele, intrerupandu-i activitatea.
- La auzul vocii mamei zambeste si face diferenta intre fizionomii(masculin-feminin).
Ce face intre 4-6 luni?
- Isi controleaza foarte bine miscarile capului si sta sprijinit in sezut.
- Daca este ajutat sa se aseze pe burta, se poate ridica pe palme destul de mult.
- Se poate rasuci fara probleme de pe burta pe spate si de pe o parte pe alta.
- Mainile si picioarele ii devin jucarii preferate si le va duce catre gura aproape continuu.
- Devine foarte atent la zgomote incercand sa recunoasca sursa acestora.
- Recunoaste rudele care-i sunt mereu in apropiere(mama, tata, fratii).
- Muzica il linisteste mereu si-l opreste din plans.
- Are miscari ale bratelor, picioarelor, intregului corp in toate directiile, este foarte liber in miscari.
- La 6 luni poate sa stea in sezut, dar nu pentru mult timp fara ajutor si daca este asezat in scaunel se simte comod.
- Tine jucariile si alte obiecte cu siguranta in maini si le poate muta dintr-o mana intr-alta.
- Silabiseste usor si intelege cand i se spune "da", "nu", "asa", "papa", "mama", "tata".
Ce face intre 7-9 luni?
- Daca sta in sezut isi poate mentine echilibrul mai mult timp si se apleaca usor in fata fara sa cada in nas.
- Poate ridica jucarii cu ambele maini, poate sa tina cate o jucarie in fiecare mana.
- Cand isi aude numele, reactioneaza in semn de recunoastere.
- Daca mama pleaca de langa el se supara si plange, iar persoanele straine il sperie.
- Daca este chemat, strigat pe nume, raspunde folosind diverse silabe.
- La 9-10 luni poate sta in picioare tinand pe cineva de mana, iar cand vrea sa se aseze nu are nevoie de ajutor, isi mentine echilibrul bine.
- Devine curios ceea ce-l face si curajos si incepe inspectarea mediului inconjurator. Gaseste metode de-a ajunge oriunde in camera, sprijinindu-se in palme, in genunchi, mersul "de-a busilea" devine principalul mod de deplasare catre orice tinta. Face primii pasi singur.
- Descopera ca obiectele se pot strange, rasuci, rupe, ca pot intra in diverse locuri, ca pot iesi din diverse locuri. Se foloseste de incheietura mainii si de degete pe care le baga peste tot pe unde au loc.
- Entuziasmul si incantarea si le exprima batand din palme si zambind fericit.
Ce face la 10-12 luni?
- Dezvolta noi metode de deplasare, tehnici proprii, viteza mersului "de-a busilea" creste.
- Se spijina de pereti, usi, orice alte obiecte din jur si incearca sa stea in picioare singur. Cand are pe cineva in jur, se ridica spijinindu-se de picioarele acestuia si cere ajutor sa fie sustinut, ridicand mainile in sus in semn de rugaminte.
- Cand aude discutii in jurul lui, urmareste atent si incearca sa atraga atentia, parca intrand in discutie, reproduce cuvinte din doua silabe.
- Primii pasi ii face in jurul varstei de 1 an. Va fi sustinut usor si ajutat sa paseasca. O sa aiba o pofta permanenta de mers, e ca descoperirea unei noi jucarii de care nu se mai satura.
- Vrea si incearca sa manance singur. Poate sa ia si sa dea obiecte si jucarii celor din jur si invita la joaca.
- Deja intelege ce i se spune si ce i se cere, intelege si raspunde la intrebari simple: "vino", "ia asta", "da-mi aia".
- Spune cuvinte intregi: mama, tata, papa, caca, pipi, buni, baba, bubu, cucu, nani, apa, aia si altele.
Cand apar primii dintisori?
Dintii sunt importanti in masticatie si vorbire, o dezvoltare sanatoasa a danturii este esentiala pentru dezvoltarea corecta a maxilarelor si a dintilor permanenti.
Etapele eruptiei dentare:
- incisivii centrali la 8-10 luni(uneori mai devreme);
- incisivii laterali la 10-12 luni;
- caninii la 8-24 luni;
- molarii primari la 18-24 luni;
- molarii secundari la 24-30 luni.
Cateva sfaturi
- Copilul este bine sa fie lasat sa descopere si sa cucereasca singur fiecare pas. Nu este bine sa fie fortat sa faca mai multi pasi decat vrea si nu este bine sa fie descurajat atunci cand incearca sa faca ceva nou.
Daca apar probleme de intarziere a dezvolarii activitatilor normale a acestei perioade, daca nu are insusite deprinderi in miscari, daca nu poate sa tina sau sa prinda obiecte pana la varsta de 12 luni, daca are intarzieri in privinta pastrarii echilibrului si a mersului, este nevoie de sfatul medicului.
- In perioada in care-si dezvolta toate aceste deprinderi, i se vorbeste clar, fara prescurtari si silabisiri si simplificari. De exemplu atunci cand i se vorbeste despre masa nu i se arata biberonul sau hrana prin gesturi simple si clare si nici nu se cauta anumite semne care sa-l faca sa inteleaga ce inseamna masa ci i se spune clar si sigur "masa", "este ora de masa", "acum mancam", "o sa iei masa". Nu se va spune: "papica", "masica", "mancarica","papi bun...iami" etc. Exact asa va vorbi copilul mai tarziu. Este o metoda foarte buna pentru introducerea mai tarziu intr-un vocabular clar in care va folosi exact cuvintele corecte pe care le aude acum.
- Este foarte eficienta comunicarea intre copil-adult si obiectele din jur, facandu-se legatura obiectelor cu activitatile fiecaruia, se vorbeste copilului despre rolul si utilitatea obiectelor din jurul lui:" asta face...", "asta e buna la...sau e buna pentru tine, pentru mami", "asta nu e buna", "asta face rau". Se gasesc, de asemenea insusiri rele obiectelor care ii pot produce agresiuni, folosind diverse cuvinte scurte pe care le memoreaza usor si la care are reactii imediate, rapide:"nu","ars","frige", "musca","rau","doare","caca".
- Cand copilul cere:"Ia-ma in brate!" In primele luni de viata ale sugarului, se stie ca muschii cervicali(cefei) sunt firavi si relaxati si este nevoie de o atentie foarte speciala in sustinerea capului.
Sugarul trebuie luat in brate in acelasi fel de fiecare data, in jur trebuie sa fie liniste pentru a nu se speria, se vor folosi cuvinte blande pe un ton jos, gingas si linistitor.
- Cand copilul cere:"Schimba-ma! Sugarul are simtul curateniei foarte bine dezvoltat inca de la nastere. Plange atunci cand cere sa fie schimbat. Un sugar curat este linistit, multumit si fericit. In prima perioada a vietii nu are mecanismul urinar dezvoltat, activitatea intestinelor nu este reglata, iar schimbarea scutecelor trebuie facuta destul de des(4-5 ori pe zi, sau mai mult).
Cum se schimba scutecul copilului?
Trebuie gasit un loc unde se va schimba aproape mereu scutecul(masa speciala, pat), unde sa nu existe pericolul de accidente, sa cada sau sa se loveasca. Nu va fi lasat niciodata singur pe masa de schimbat, nici macar pentru cateva secunde. In timp ce creste, va deveni si mai agitat si va fi ingreunat schimbatul scutecelor. Iata cateva sfaturi pentru schimbarea rapida si sigura a scutecului:
- Spalatul mainilor este primul pas ce trebuie facut inainte de schimbarea scutecelor.
- Asigurarea unei temperaturi adecvate in camera si atmosfera placuta va da o buna dispozitie sugarului, chiar daca plange si este agitat.
- Inainte de a aseza sugarul la locul de schimbat, se pregatesc toate cele necesare(scutece curate, hainute curate, apa calda pentru spalat, servetele umede igienizante si altele).
- Se aseaza material de protectie pe masa sau pat pentru a evita patarea acestora.
- Se dezbraca copilul, se spala daca este nevoie si daca este posibil, se sterge, se pudreaza sau se da cu o crema protectoare impotriva iritatiilor in zona fesiera si a organelor genitale.
- Aplicarea noului scutec poate da batai de cap, in general scutecele au indicatii de utilizare, partea din fata se deosebeste usor de partea din spate, iar daca copilul sta cuminte aceasta operatiune ar trebui sa fie una usoara, rapida si placuta. Aplicarea autocolantului se face fara sa fie atins cu mana de crema, pentru ca nu se va mai lipi, se aplica bine avand grija sa nu fie lipit de pielea bebelusului, mai ales daca este cu prindere cu arici, va irita zona de contact.
- Sugarul nu este capabil sa-si adapteze corpul la schimbarile de temperatura, de aceea schimbarea scutecului trebuie facuta rapid, fara a fi tinut prea mult timp dezbracat.
- Daca este continuu agitat, se cauta solutii de linistire, i se vorbeste, i se dau jucarii noi de explorat in timpul schimbatului pentru a i se distrage atentia si pentru a avea o ocupatie cu mainile pentru ca problema principala apare cand isi tine picioarele cu mainile, cand arunca obiectele de pe masa de infasat, cand isi desface continuu scutecul, cand se tine de masa si se rostogoleste pe toate partile.
Baia sugarului
Pot fi transformate in povesti frumoase de tinut minte toata viata, momentele imbaierii bebelusului. Cele mai intime si delicate atingeri dintre mama si copilul ei se nasc in timpul alaptarii si in timpul imbaierii. Bucuria exprimata de bebelus in timpul imbaierii nu poate fi comparata cu nimic lumesc, efectul psiho-afectiv nu poate fi inlocuit de altceva.
Este o bucata din grija de zi cu zi si din atentia pentru igiena corporala, dar si penru cresterea rezistentei la frig, la boli.
Pentru ca baia sa decurga usor, sugarul e bine sa fie imbaiat intr-o cadita de plastic, potrivita ca si dimensiune pentru varsta acestuia.
Prima baie se poate face imediat dupa caderea bontului ombilical si dupa ce plaga ombilicala s-a cicatrizat. Pana in acest moment, sugarul poate fi spalat partial. Un sugar sanatos, fara probleme poate fi imbaiat zilnic.
Orarul este foarte important, nu conteaza ce activitati pot interveni in dereglarea orarului, baia este bine sa se faca la aceeasi ora, iar ora cea mai potrivita este inainte de penultima masa.
Inainte de imbaiere se pregateste camera, temperatura va fi de 22-24 grade Celsius, linistea este importanta in aceste momente, fiind seara copilul este obosit si galagia sau orice alta forma de agitatie din jur, poate irita copilul si-i poate da peste cap intregul program de dupa imbaiere. O muzica in surdina poate fi folositoare. Vocea mamei este ceea ce trebuie sa auda copilul pe fundal si daca imbaierea este o experienta chinuitoare, vorbindu-i bebelusului continuu, acesta poate avea reactii uimitoare si se poate transforma intreg scenariul intr-unul placut.
Schimburile bebelusului se pregatesc din timp, la fel si prosopul si cremele, pudra, obiectele ce sunt folosite la igiena dupa baie(comprese sterile pentru ochi, ser fiziologic).
Apa trebuie sa fie calduta, se incearca cu cotul, sau incheietura mainii, adancimea cam de 10 cm(poate sa acopere umerii copilului cand acesta sta semisezand), adaugarea apei nu se face atunci cand se afla cotul in cadita pentru ca testarea temperaturii poate fi inselatoare in acest fel. De asemenea, nu se adauga apa cand copilul a fost deja introdus in cadita.
Sfaturi utile
O teama majora este aceea de a uda capul bebelusului, aceasta trebuie inlaturata, sugarul nu are probleme si invata repede cum sa reactioneze la ce simte. Totusi daca este refractar si da semne ca nu accepta sa fie spalat pe cap, se poate spala usor cu un prosop umed si se incearca din nou dupa cateva zile. O chinuiala inutila prin insistenta nu va face altceva decat sa-l determine pe copil sa urasca momentul imbaierii si sa dezvolte pe mai tarziu o teama de apa si chiar sa nu suporte apa pe fata, urechi, cap. Asadar, din nou imbratisarea rabdarii este salvatoare, disperarea si agitatia nu rezolva nimic in aceasta situatie.
Miscarile in timpul imbaierii trebuie sa fie sigure, relaxate, calme, se acorda atentie sustinerii capului, bebelusul simte nesiguranta si teama ceea ce-l face agitat.
Zambetul continuu pe fata mamei nu trebuie sa lipseasca, vorbele calde si calme, cantecele, joaca scurta in spuma de baie sau chiar ceva jucarii in cadita.
In aceasta perioada imbaierea nu necesita un timp foarte lung, e doar o metoda de ingrijire zilnica, insotita de un mic rasfat, desi sentimentul este de prelungire a acesteia, pentru sugar poate fi obositoare daca devine o obisnuita lungirea timpului.
Pentru evitarea anumitor evenimente/accidente, sunt bine de luat in calcul niste masuri preventive: un prosop pe fundul caditei, folosirea unor produse care sa nu faca foarte multa spuma si sa fie greu sau imposibil de inlaturat, ajutor din partea tatalui sau a altcuiva in cazul in care este posibil. Daca o persoana tine copilul si alta il spala, operatiunea este mult mai simpla si placuta.
Sub nicio forma nu se toarna apa direct pe pielea copilului(apa de la robinet, dus, sau dintr-un vas), ci se pune mai intai in maini si apoi pe copil. Copilul se sperie foarte usor, mai ales daca apa are o alta temperatura decat cea din cadita, sau daca vine dintr-o directie din care el nu vede ce i se intampla. In timp ce copilul creste, va creste si atentia pentru masurile de sigunranta in timpul imbaierii deoarece el devine mai energic si mai greu de stapanit, orice miscare, orice balonas de spuma, orice jucarie, orice zgomot vor deveni mult mai atragatoare si va dori sa-si indrepte intreg corpul catre ele, fara sa inteleaga ca de fapt e o imbaiere si nu o joaca.
Nu se va lasa niciodata sugarul singur in apa, nici atunci cand poate sta in sezut nesustinut, doar o fractiune de secunda de neatentie si se poate intampla un eveniment neplacut.
Se acorda atentie zonelor organelor genitale, la baietei se spala zona preputului, fara tragerea membranei si fara insistare pe spalatul interior, existand pericolul accidentarii si ruperii; se va desprinde singura in jurul varstei de 2 ani, iar daca nu se rupe de la sine, se va consulta medicul. La fetite nu se spala in interiorul labiilor, existand pericolul infectarii cu microbi, daca este tulburat sistemul de aparare naturala a regiunii vaginale; se spala intotdeauna din fata spre spate, incepand din zona organelor genitale inspre partea dorsala.
Dupa imbaiere se scoate bebelusul intr-un prosop moale si suficient de mare cat sa-i acopere intreg corpul, cu mare grija sa nu fie scapat, aluneca usor, iar daca este energic se zbate in momentul scoaterii din apa in semn de nemultumire. Este din nou un moment de rasfat in care copilul abia scos din apa devine moale, relaxat, dulce si parca cerseste caldura de mama. Bucuria acestor momente va fi intrerupta de tipete de foame in curand, dupa imbaiere foamea survine mai rapid decat in alte momente.
Curatarea nasului si a urechilor nu se face cu betisoare de urechi, ceara ce se formeaza si creeaza impresia ca sunt murdare, este o secretie protectoare cu rol antiseptic. Urechea interna poate fi curatata local cu o bucata de vata umezita, sau cu o compresa, iar daca totusi se folosesc betisoarele speciale de urechi, acestea nu trebuiesc introduse in ureche ci doar curatata cu grija zona si intreg pavilionul.
Ochii se pot curata cu o bucata de tifon umezit cu apa calda, sau cu ser fiziologic, ficare ochi se spala de la tample spre nas si nu se foloseste acelasi tifon la ambii ochi, in cazul in care exista un germen patogen la unul dintre ochi, acesta se poate transmite usor la celalat ochi in timpul igienei.
Nasul necesita o curatire deosebita, sugarul nu stie sa-si controleze mucozitatile, adica nu le elimina si se strang pe parcursul zilei. Gandindu-ne ca urmeaza o masa si ca trebuie sa respire usor pe nas si ca urmeaza si o noapte in care trebuie sa aiba un somn calm cu o respiratie curata, e nevoie de inlaturarea mucozitatilor nazale, procedeu ce se poate face cu ser fiziologic. De evitat la aceasta varsta frageda pompa de spalaturi nazale care este agresiva si poate rani cavitatea nazala.
Toate aceste igienizari se fac cu calm si se pot face inainte de imbracarea bebelusului, cand este inca infasurat in prosop, sau dupa ce a fost echipat de noapte.
Dupa tot momentul imbaierii va urma o masa si apoi somnic, in general desi par mai infometati seara dupa imbaiere, sugarii adorm mai repede in timpul suptului. Este bine totusi sa adoarma satul pentru ca asa prima parte a noptii, pana la urmatoarea masa, va dormi linistit.
Manichiura. Pedichiura
Alte chinuri... Sau poate ca nu. Unghiile cresc incredibil de repede in prima parte a vietii, sunt moi, se intorc usor, dar nu ranesc pielea la margini, acolo unde par sa se infiga.
Bebelusilor nu le place deloc aceasta operatiune, o simt si o percep ca pe ceva rau, chinuitor, cand cresc si vad ceea ce se intampla, pot deveni cooperanti din curiozitate, dar majoritatea nu suporta pana tarziu in stadiul de copil mare taierea unghiilor.
Taierea unghiilor se poate face in somn, cand copilul doarme profund se pot taia unghiile usor fara sa simta ce i se intampla. Se foloseste o forfecuta speciala cu varfurile rotunjite si se taie unghiile drept, fara a fi lasate parti ascutite si fara sa se intre prea adanc. Este bine ca atunci cand se taie la o mana, cealalta mana sa fie sustinuta departe, copilul poate avea miscari reflexe, necontrolate si se poate rani.
Plimbarea
Frica de scos sugarul din casa este o frica nejustificata si gresita. Bebelusul are nevoie sa intre in contact cu lumea exterioara, aerul curat, plimbarea sunt vitalizante, ii deschid apetitul, il obosesc ca sa aiba un somn mai profund si linistit, il ajuta sa-si dezvolte mecanismele naturale de aparare si sa se adapteze schimbarilor climaterice.
In lunile de vara, este importanta expunerea la soare, cu capul acoperit si pentru perioade scurte de timp pentru ca ajuta la formarea vitaminei D, se evita totusi orele din zi cand radiatia de ultraviolete este puternica(orele 10-15).
Se evita de asemenea in primele 3 luni de viata, locurile aglomerate, cu trafic, mai ales daca sugarul este prematur sau s-a nascut cu dificultati respiratorii.
Nou-nascutul poate fi scos afara de la varsta de 2 saptamani, iar in timpul iernii la 4-6 saptamani. Prematurii pot fi scosi afara fara probleme dupa 4 saptamani de viata si daca au o greutate peste 2500 g, iar iarna dupa 8-10 saptamani.
Daca afara este ger(sub -6, -4 grade celsius), vant puternic, ploaie torentiala, ceata deasa, canicula, sugarii mici nu vor fi scosi din casa.
ALAPTAREA
ALAPTAREA
1. Importanta alimentatiei la san
- Compozitia laptelui matern
- Metode de alaptare la san. Educatie
- Legatura senzoriala intre mama si copil in timpul alimentatiei la san
- Contraindicatiile alaptarii la san
Contraindicate mamei in timpul alaptarii
2. Probleme si accidente intalnite in timpul alimentatiei la san
- Necesitatile nutritive ale sugarului si copilului mic.
- Alimentatia artificiala: exemple de lapte "bun" de provenienta animala si lapte praf; practica alimentatiei artificiale(tehnica, prepararea, igienizare biberoane, tetine, conduita in alimentatia artificiala, supravegherea atenta, suplimentarea alimentatiei artificiale).
- Tulburari de alimentatie(anorexia la sugar).
IMPORTANTA ALIMENTATIEI LA SAN
Pornind de la ideea ca laptele de mama este un "aliment viu" si de la zicala "Inima si laptele de mama sunt de neinlocuit!", sa incercam sa intelegem de ce se acorda o importanta vitala alaptarii la san.
Compozitia laptelui matern:
proteine 1,2-1,7g/dl, din care cazeina este circa 50%, restul fiind lactalbumina si mai putina lactoglobulina;
lipide(grasimi) 3,4g/dl;
lactoza 7g/dl;
saruri minerale 0,2g/dl;
kilocalorii 67%;
raportul protide:lipide:glucide este de 1:2:4;
laptele este albuminos, raportul Ca:P este de 2:1
Laptele matern din zilele 1-6 dupa nastere se numeste colostrum, intre zilele 6-14 devine lapte de tranzitie, iar dupa 14 zile este considerat lapte matur.
De ce trebuie incurajata alaptarea la san in primele 6 luni de viata, ce calitati de neinlocuit are?
- Compozitia biochimica il face sa fie perfect pentru nevoile nutritive, precum si pentru fiziologia digestiva ale nou-nascutului si sugarului;
- Omologia mama-sugar este perfect satisfacuta de compozitia laptelui, prin factorii imunologici si tipul de flora intestinala. Nu exista un alt lapte care sa aiba aceste componente unice imunochimice, celulare, biochimice;
- Secretia si variabilitatea lactata se adapteaza permanent nevoilor sugarului;
- Factorii de crestere prezenti in laptele matern sunt unici, la fel si efectele contraceptive;
- Legaturile senzoriale, afective si educative stabilite intre mama si copil sunt pierdute daca se alege alaptarea artificiala.
Factorii de aparare din laptele matern transforma laptele intr-un lichid biologic viu, care se adapteaza la mediul microbian matern si asigura copilului nevoia de factori antiifectiosi generali si specifici. Este un important factor de prevenire a alergiilor alimentare si infectiilor, prin lipsa proteinelor alergizante(cele ce se gasesc in laptele de vaca), specifice speciei umane sunt cazeina si albumina, care nu produc alergii. In timpul procesului de maturare a sistemului imunitar al sugarului, laptele matern ii aduce protectia imunologica necesara prin 3 factori importanti: agentii antimicrobieni, antiinflamatori si imunomodulatori.
Constituentii complexului imun al laptelui uman sunt prezenti de-a lungul lactatiei, cele mai mari concentratii ale majoritatii imunoproteinelor se gasesc in colostrum(scad in primele 3-4 luni, raman la nivelul respectiv pana in momentul intarcarii cand se produce o noua crestere).
Proprietatile factorilor antimicrobieni din laptele de mama, cei ce-i confera atributia de "specie": rezistenta la enzimele digestive, protectie fara declansarea reactiilor inflamatorii, compensarea incapacitatii sugarului de "a prelucra" agentii microbieni, eliminarea unor bacterii patogene, obisnuinta in mediu mucos.
Agentii antiinflamatori sunt de fapt o categorie de factori imuni, rolul lor este: citoprotectori, factori de crestere epiteliala, factori de maturare, enzime care degradeaza mediatorii, substante care leaga enzime, modulatori de leucocite, antioxidanti.
Factorii imunomodulatori intervin in: prevenirea bolilor dupa perioada de sugar, scaderea riscului afectarii cu boli de colon, diabet zaharat, limfoame si altele.
Alaptarea la san poate fi considerata o metoda de protectie imunitara pasiva prin factorii antiinfectiosi oferiti prin acest lapte, prin flora intestinala pe care o induce, prin limitarea contactului cu mediul extern, prin sterilitatea laptelui de san.
Particularitati ale laptelui in compozitia chimica: exista variatii individuale de la o mama la alta, iar la aceeasi mama variatii ale etapei lactatiei, dupa perioadele lactatiei, dupa timp(dimineata-seara), de la un san la altul, precum si la acelasi san de-a lungul mesei(la aceeasi masa laptele de la finalul suptului este mai bogat in lipide si proteine, asta inseamna ca este mai satios si mai hranitor).
Metode de alaptare la san
Sanii necesita o ingrijire speciala inca din timpul sarcinii pentru a putea fi pregatiti de o alaptare sanatoasa si fara probleme. Daca mama ce urmeaza sa alapteze nu va fi pregatita pentru aceasta etapa din viata ei si a copilului, pot sa apara dureri in timpul suptului, dureri foarte mari ce vor creea aversiune fata de urmatoarea masa a copilului si repetandu-se se poate ajunge la intreruperea timpurie a alaptarii la san, sau chiar intreruperea brusca. La acest tablou se adauga adesea si o culpa personala, emotiile nascute in timpul acestui eveniment pot afecta negativ reflexul fiziologic al lactatiei. Psihoprofilaxia este o metoda foarte eficienta in preintampinarea acestei probleme, urmareste in general intreruperea acestui ciclu anxietate-durere.
Cum apare aceasta durere si ce inseamna ea?
La prima alaptare durerea este prezenta in special la inceputul fiecarei mese. Se produce in momentul in care copilul prinde mamelonul si areola si dureaza doar 1-2 minute. Masa in continuare, in mod normal nu este insotita de durere si neplaceri. In primele 2-3 saptamani de alapat la san va fi resimtit acest disconfort, motiv pentru care educatia prenatala are un scop bine definit.
Cand serveste copilul prima masa la sanul mamei?
Este bine ca prima masa sa se produca cat mai repede posibil, asta se intampla in maternitate, dupa cateva ore de la nastere, daca mama nu are probleme si alaptarea este posibila. In maternitate mama este ajutata de personalul pregatit specializat, va fi invatat cum sa se aseze, cum sa tina copilul in brate, cum sa ofere copilului o masa linistita. Copilul dupa nastere este extrem de obosit, el trebuie mentinut treaz in timpul alaptarii la san, metodele sunt aplicarea unor mici stimuli prin pocnituri usoare sub barbie, picioare, brate.
Ce trebuie facut inainte de a alimenta copilul la san?
Mameloanele vor fi spalate cu apa si sapun, daca este posibil cu apa fiarta si racita(starila), la fel si mainile. Pozitia mamei va fi pe un scaun sau fotoliu confortabil in sezut, sau chiar culcata pe o parte si copilul va fi tinut in brate, cu capul pe bratul de langa sanul la care alapteaza. Mama isi va sustine sanul cu degetele libere, cu policele deasupra si restul degetelor sub mamelon, aceasta fiind o tehnica de prindere a sanului pentru a nu asfixia copilul prin blocarea nasului acestuia. Sanul nu este introdus brutal in gura copilului, este atinsa usor cu mamelonul buza inferioara pentru a fi stimulat reflexul de cautare si cel de expulzie a laptelui. Doar cand copilul va deschide gura, sanul poate fi impins usor, sau copilul ajutat incet sa inainteze cu capul spre san. Se urmareste cu atentie pozitia sanului in timpul alaptarii, pozitia corecta este aceea cand mamelonul si o parte din areola mamara sunt in gura copilului, doar asa buzele, gingiile si limba copilului poate masa si expulza laptele din sinusurile colectoare(sunt imediat in spatele areolei).
Cat suge copilul la un san? Este bine sa fie mutat la celalalt san in timpul alaptarii?
Ideal este sa poata fi lasat sa suga la un san pana-l goleste, nu trebuie sa suga obligatoriu de la ambii sani la fiecare masa. Din pacate multe mame isi pierd rabdarea, uneori din lipsa experientei, alteori din anumite temeri care apar, sau din cauza durerii greu de suportat. Mutatul permanent de la un san la altul in timpul alaptarii, nu face altceva decat sa intrerupa masa, sa agite copilul, sa enerveze mama si de aici pana la intreruperea alaptarii partiala sau totala, este doar un pas.
Care este durata unei mese la san?
Masa copilului se consuma relativ repede, in maxim 20-30 minute, nu este bine sa depaseasca mai mult de 30 de minute, pot exista si cazuri particulare cand din anumite motive durata unei mese se poate prelungi. Numarul de mese poate varia pe parcursul a 24 de ore, pot fi intre 8-12 mese(zi si noapte). Durata alaptarii, ca si peridoada din viata copilului, este bine de sustinut in principal in primele 3-4 luni de viata, apoi continuata pana la varsta de 9-12 luni, cu mentiunea ca de la varsta de 6 luni se poate incepe diversificarea alimentatiei.
Ce se intampla dupa supt?
Pozitia copilului dupa supt va fi verticala pana in momentul eructatiei, care poate fi insotita de o regurgitare de lapte. Copilul va adormi imediat, adesea din momentul suptului, sau din momentul asteptarii eructatiei. Mameloanele se curata cu grija cu alcool glicerinat si e bine sa poata fi acoperite cu comprese sterile, fiind o zona sensibila, in special dupa supt.
Cum pot fi pregatiti sanii pentru alaptat?
Masajul sanilor este o metoda foarte eficienta pentru asigurarea unei mese de calitate si fara dureri. Acest masaj se face prinzand mamelonul intre degetul mare si aratator si rotind in sensul acelor de ceasornic si in sens invers cateva minute zilnic. Se pot folosi diverse creme, indicate fiind lanolina neparfumata, unguente cu vitamina A si D sau capsule de vitamina E. Cea mai buna metoda de alaptare poate fi considerata cea cu mese scurte si dese la inceput pentru ca astfel se previn usor iritatiile si durerile. Reflexul de expulzie a laptelui se realizeaza in 3 minute, de aceea mesele pot fi la inceput de 3-5 minute si se pot prelungi cu timpul treptat. Ceea ce mai face actul alaptarii la san este beneficiul adus transformarilor post-partum si anume stimuleaza eliberarea hormonilor care determina contractia musculaturii uterine si eliminarea lohiilor.
Cum se prezinta scaunele copilului alaptat la san?
In prima perioada a vietii, atunci cand este alimentat la san, copilul are scaune putin legate, culoarea este galben-aurie, pana la verde, are in jur de 6-8 scaune pe zi, iar alimentatia mamei se oglindeste in scaunele copilului, in consistenta, frecventa si culoare.
Cum se supravegheaza copilul alimentat la san si ce anume se urmareste?
Se vor urmari in special modificari ale sanului care pot sa apara la primele alaptari: umflarea sanilor datorita evacuarii incomplete a continutului de lapte, anumite fisuri in zona mamelonului sau areolei mamare, precum si unele mai grave(mastita, abces, ducturi obstruate). Se urmareste starea generala a copilului atat in timpul alaptarii, cat si in pauze, curba ponderala saptamanala, scaunele(consistenta, culoare, miros, frecventa).
Legatura senzoriala intre mama si copil in timpul alimentatiei la san
Este foarte greu de exprimat in cuvinte sentimentul de mama si legatura ce se formeaza intre mama si copil in timpul alaptarii la san. Atunci cand este in pantec nevoia de protectie este masurata si exprimata intr-un fel, iar in momentul in care este in bratele mamei se produc o transformare si o schimbare pe plan afectiv si senzorial. Mama reactioneaza instinctiv la tot ce vine din partea copilului, la miscari, sunete, miros, atingeri, la fel si copilul la tot ceea ce vine din partea mamei. Copilul simte si recunoaste mirosul, vocea, atingerea mamei. Se poate spune ca cine nu si-a dezvoltat sau nu a simtit instinctul matern cand copilul se afla in pantec, si-l va dezvolta cu siguranta in timpul primelor alaptari la san. Nimic si nimeni nu poate inlocui ceea ce se naste in urma legaturii create odata cu alaptarea la san.
Contraindicatiile alaptarii la san
Decizia privind privarea de laptele matern este, indiferent de caz, o decizie luata de mama. Exista contraindicatii usoare sau grave care impiedica alaptarea la san.
Contraindicatiile temporare pot veni din partea mamei sau a copilului: fisuri mamare(mamelonare), mastite sau abces mamar, diverse tratamente antimicrobiene si nu numai. Daca problema este doar la un san, se poate alimenta copilul la celalalt san fara probleme, iar sanul afectat are nevoie sa fie evacuat de lapte. O problema ce vine din partea copilului si care poate intrerupe alimentatia la san, este legata de icterul laptelui matern.
Contraindicatiile definitive sunt legate de anumite afectiuni grave ale mamei: boli viscerale, boli neuro-psihice, mame cu HB(s), cu HIV. Cele ce vin din partea copilului sunt mai rar intalnite: galactozemia congenitala, intoleranta ereditara la lactoza, fenilcetonurie, absenta congenitala a formarii chilomicronilor.
Contraindicate mamei in timpul alaptarii
Medicamentele trec in laptele matern, la fel se poate intampla si cu anumite substante din mediul inconjurator(plumbul).
Iata o lista a medicamentelor contraindicate in timpul alimentarii copilului la san si efectele lor asupra copilului:
- anticoagulantele orale de tip cumarinic pot produce coagulopatie si chiar hemoragii severe de diverse tipuri;
- tetracilinele pot colora dentitia definitiva;
- cloramfenicolul poate duce la supresia maduvei osoase reversibila, anemia aplastica prin idiosincrazie, sindrom de "copil cenusiu";
- metronidazolul are actiune mutagena in fertilizarea in vitro;
- radiofarmaceuticele, substantele antineoplazice, antitiroidienele, cele ce contin thiouracil pot determina inhibarea tiroidei copilului;
- cimetidina, litiul, antiepilepticele, atropina, alcaloizi din secara cornuta, afecteaza in mod direct sanatatea copilului;
- ciprofloxacina, ofloxacina afecteaza dezvoltarea cartilajului din articulatiile mari;
- acidul malidixic, nitrofurantoinul, sulfamidele duc la hemoliza la copii cu deficienta eritrocitara;
- unele contraceptive(bromocriptina si clorotiazida) suprima lactatia;
- alcoolul consumat de mama in timpul alaptarii, creeaza somnolenta copilului;
- cafeaua si anumite ceaiuri, ciocolata si bauturile cu cofeina dau agitatie copilului;
- tutunul scade lactatia, precum si reflexul de expulzie.
Exista cazuri cand o mama care alpteaza are nevoie de tratament medicamentos, i se vor cauta tratamente alternative si daca nu sunt compatibile atunci se administreaza medicatia necesara si explicarea riscurilor implicate.
2. PROBLEME SI ACCIDENTE INTALNITE IN TIMPUL ALIMENTATIEI LA SAN
Regurgitarea
Considerata normala, aceasta manifestare, apare la sfarsitul mesei, in momentul eructarii. Este deosebita de varsatura, in eructatie cantitatea de lapte eliminata este mica si nu influenteaza curba ponderala. In anumite cazuri se poate produce si in timpul alaptarii, daca este foarte lacom si flamand copilul, sau daca nu este sustinut corect la san.
Diareea postprandiala
Poate sa survina si in timpul alaptarii si dupa alaptare, scaunele sunt semilichide, galbene, acide, copilul tipa, este agitat, poate fi asociat cu un eritem fesier. Nici in acest caz curba ponderala a copilului nu este influentata. Nu trebuie confundata cu o gastroenterita, este doar un sindrom de colon iritabil. Multe mame incep investigarea copilului, investigatii inutile si chiar adiministreaza antibiotice inainte de depistarea problemei. In alte cazuri, mamele intrerup chiar alimentarea la san considerand ca laptele este factorul principal care determina aceste scaune modificate.
Icterul laptelui matern
Este o forma de icter ce apare in prima saptamana de viata ce apare datorita lipsei de aport sau aport scazut de lapte. Acesta este inca un motiv pentru alegerea alaptarii la san din timp, ceea ce asigura un volum adecvat de colostrum si lapte in intestin. Icterul poate deveni atat de grav ca este nevoie de intreruperea alaptarii la san, reluarea facandu-se dupa aproximativ 2-4 zile. In aceasta problema, riscul de recurenta este foarte mare pentru viitoarele sarcini(70%).
Hipogalactia materna
Este o problema cu o stransa legatura fata de starea fizica, psihica si dieta mamei si de metode deficitare privind alimentatia. Semnele sunt scaderea in greutate, sau stagnarea la o anumita greutate, copilul este infometat si agitat, scaunele sunt rare si inchise la culoare, somnolent, deshidratat. Mamele considera ca atunci cand copilul doarme, nu tipa, nu are scaune, este multumit, acestea sunt de fapt semnele alarmante care trebuie sa indrepte mama cu copilul la medic pentru a interveni de urgenta.
Mastita si abcesul sanului
Acestea sunt urmari ale suptului inadecvat, atunci cand s-a produs staza lactata, fisuri si eroziuni mamare. In general este o problema ce afecteaza doar unul dintre sani, alimentatia se poate face la sanul sanatos o perioada, mama trebuie sa stea la pat in repaus, sa se hidrateze suficient, sa evacueze sanii, se pun comprese umede calde, se administreaza analgezice, antibiotice si se face incizie daca exista abces.
1. Importanta alimentatiei la san
- Compozitia laptelui matern
- Metode de alaptare la san. Educatie
- Legatura senzoriala intre mama si copil in timpul alimentatiei la san
- Contraindicatiile alaptarii la san
Contraindicate mamei in timpul alaptarii
2. Probleme si accidente intalnite in timpul alimentatiei la san
- Necesitatile nutritive ale sugarului si copilului mic.
- Alimentatia artificiala: exemple de lapte "bun" de provenienta animala si lapte praf; practica alimentatiei artificiale(tehnica, prepararea, igienizare biberoane, tetine, conduita in alimentatia artificiala, supravegherea atenta, suplimentarea alimentatiei artificiale).
- Tulburari de alimentatie(anorexia la sugar).
IMPORTANTA ALIMENTATIEI LA SAN
Pornind de la ideea ca laptele de mama este un "aliment viu" si de la zicala "Inima si laptele de mama sunt de neinlocuit!", sa incercam sa intelegem de ce se acorda o importanta vitala alaptarii la san.
Compozitia laptelui matern:
proteine 1,2-1,7g/dl, din care cazeina este circa 50%, restul fiind lactalbumina si mai putina lactoglobulina;
lipide(grasimi) 3,4g/dl;
lactoza 7g/dl;
saruri minerale 0,2g/dl;
kilocalorii 67%;
raportul protide:lipide:glucide este de 1:2:4;
laptele este albuminos, raportul Ca:P este de 2:1
Laptele matern din zilele 1-6 dupa nastere se numeste colostrum, intre zilele 6-14 devine lapte de tranzitie, iar dupa 14 zile este considerat lapte matur.
De ce trebuie incurajata alaptarea la san in primele 6 luni de viata, ce calitati de neinlocuit are?
- Compozitia biochimica il face sa fie perfect pentru nevoile nutritive, precum si pentru fiziologia digestiva ale nou-nascutului si sugarului;
- Omologia mama-sugar este perfect satisfacuta de compozitia laptelui, prin factorii imunologici si tipul de flora intestinala. Nu exista un alt lapte care sa aiba aceste componente unice imunochimice, celulare, biochimice;
- Secretia si variabilitatea lactata se adapteaza permanent nevoilor sugarului;
- Factorii de crestere prezenti in laptele matern sunt unici, la fel si efectele contraceptive;
- Legaturile senzoriale, afective si educative stabilite intre mama si copil sunt pierdute daca se alege alaptarea artificiala.
Factorii de aparare din laptele matern transforma laptele intr-un lichid biologic viu, care se adapteaza la mediul microbian matern si asigura copilului nevoia de factori antiifectiosi generali si specifici. Este un important factor de prevenire a alergiilor alimentare si infectiilor, prin lipsa proteinelor alergizante(cele ce se gasesc in laptele de vaca), specifice speciei umane sunt cazeina si albumina, care nu produc alergii. In timpul procesului de maturare a sistemului imunitar al sugarului, laptele matern ii aduce protectia imunologica necesara prin 3 factori importanti: agentii antimicrobieni, antiinflamatori si imunomodulatori.
Constituentii complexului imun al laptelui uman sunt prezenti de-a lungul lactatiei, cele mai mari concentratii ale majoritatii imunoproteinelor se gasesc in colostrum(scad in primele 3-4 luni, raman la nivelul respectiv pana in momentul intarcarii cand se produce o noua crestere).
Proprietatile factorilor antimicrobieni din laptele de mama, cei ce-i confera atributia de "specie": rezistenta la enzimele digestive, protectie fara declansarea reactiilor inflamatorii, compensarea incapacitatii sugarului de "a prelucra" agentii microbieni, eliminarea unor bacterii patogene, obisnuinta in mediu mucos.
Agentii antiinflamatori sunt de fapt o categorie de factori imuni, rolul lor este: citoprotectori, factori de crestere epiteliala, factori de maturare, enzime care degradeaza mediatorii, substante care leaga enzime, modulatori de leucocite, antioxidanti.
Factorii imunomodulatori intervin in: prevenirea bolilor dupa perioada de sugar, scaderea riscului afectarii cu boli de colon, diabet zaharat, limfoame si altele.
Alaptarea la san poate fi considerata o metoda de protectie imunitara pasiva prin factorii antiinfectiosi oferiti prin acest lapte, prin flora intestinala pe care o induce, prin limitarea contactului cu mediul extern, prin sterilitatea laptelui de san.
Particularitati ale laptelui in compozitia chimica: exista variatii individuale de la o mama la alta, iar la aceeasi mama variatii ale etapei lactatiei, dupa perioadele lactatiei, dupa timp(dimineata-seara), de la un san la altul, precum si la acelasi san de-a lungul mesei(la aceeasi masa laptele de la finalul suptului este mai bogat in lipide si proteine, asta inseamna ca este mai satios si mai hranitor).
Metode de alaptare la san
Sanii necesita o ingrijire speciala inca din timpul sarcinii pentru a putea fi pregatiti de o alaptare sanatoasa si fara probleme. Daca mama ce urmeaza sa alapteze nu va fi pregatita pentru aceasta etapa din viata ei si a copilului, pot sa apara dureri in timpul suptului, dureri foarte mari ce vor creea aversiune fata de urmatoarea masa a copilului si repetandu-se se poate ajunge la intreruperea timpurie a alaptarii la san, sau chiar intreruperea brusca. La acest tablou se adauga adesea si o culpa personala, emotiile nascute in timpul acestui eveniment pot afecta negativ reflexul fiziologic al lactatiei. Psihoprofilaxia este o metoda foarte eficienta in preintampinarea acestei probleme, urmareste in general intreruperea acestui ciclu anxietate-durere.
Cum apare aceasta durere si ce inseamna ea?
La prima alaptare durerea este prezenta in special la inceputul fiecarei mese. Se produce in momentul in care copilul prinde mamelonul si areola si dureaza doar 1-2 minute. Masa in continuare, in mod normal nu este insotita de durere si neplaceri. In primele 2-3 saptamani de alapat la san va fi resimtit acest disconfort, motiv pentru care educatia prenatala are un scop bine definit.
Cand serveste copilul prima masa la sanul mamei?
Este bine ca prima masa sa se produca cat mai repede posibil, asta se intampla in maternitate, dupa cateva ore de la nastere, daca mama nu are probleme si alaptarea este posibila. In maternitate mama este ajutata de personalul pregatit specializat, va fi invatat cum sa se aseze, cum sa tina copilul in brate, cum sa ofere copilului o masa linistita. Copilul dupa nastere este extrem de obosit, el trebuie mentinut treaz in timpul alaptarii la san, metodele sunt aplicarea unor mici stimuli prin pocnituri usoare sub barbie, picioare, brate.
Ce trebuie facut inainte de a alimenta copilul la san?
Mameloanele vor fi spalate cu apa si sapun, daca este posibil cu apa fiarta si racita(starila), la fel si mainile. Pozitia mamei va fi pe un scaun sau fotoliu confortabil in sezut, sau chiar culcata pe o parte si copilul va fi tinut in brate, cu capul pe bratul de langa sanul la care alapteaza. Mama isi va sustine sanul cu degetele libere, cu policele deasupra si restul degetelor sub mamelon, aceasta fiind o tehnica de prindere a sanului pentru a nu asfixia copilul prin blocarea nasului acestuia. Sanul nu este introdus brutal in gura copilului, este atinsa usor cu mamelonul buza inferioara pentru a fi stimulat reflexul de cautare si cel de expulzie a laptelui. Doar cand copilul va deschide gura, sanul poate fi impins usor, sau copilul ajutat incet sa inainteze cu capul spre san. Se urmareste cu atentie pozitia sanului in timpul alaptarii, pozitia corecta este aceea cand mamelonul si o parte din areola mamara sunt in gura copilului, doar asa buzele, gingiile si limba copilului poate masa si expulza laptele din sinusurile colectoare(sunt imediat in spatele areolei).
Cat suge copilul la un san? Este bine sa fie mutat la celalalt san in timpul alaptarii?
Ideal este sa poata fi lasat sa suga la un san pana-l goleste, nu trebuie sa suga obligatoriu de la ambii sani la fiecare masa. Din pacate multe mame isi pierd rabdarea, uneori din lipsa experientei, alteori din anumite temeri care apar, sau din cauza durerii greu de suportat. Mutatul permanent de la un san la altul in timpul alaptarii, nu face altceva decat sa intrerupa masa, sa agite copilul, sa enerveze mama si de aici pana la intreruperea alaptarii partiala sau totala, este doar un pas.
Care este durata unei mese la san?
Masa copilului se consuma relativ repede, in maxim 20-30 minute, nu este bine sa depaseasca mai mult de 30 de minute, pot exista si cazuri particulare cand din anumite motive durata unei mese se poate prelungi. Numarul de mese poate varia pe parcursul a 24 de ore, pot fi intre 8-12 mese(zi si noapte). Durata alaptarii, ca si peridoada din viata copilului, este bine de sustinut in principal in primele 3-4 luni de viata, apoi continuata pana la varsta de 9-12 luni, cu mentiunea ca de la varsta de 6 luni se poate incepe diversificarea alimentatiei.
Ce se intampla dupa supt?
Pozitia copilului dupa supt va fi verticala pana in momentul eructatiei, care poate fi insotita de o regurgitare de lapte. Copilul va adormi imediat, adesea din momentul suptului, sau din momentul asteptarii eructatiei. Mameloanele se curata cu grija cu alcool glicerinat si e bine sa poata fi acoperite cu comprese sterile, fiind o zona sensibila, in special dupa supt.
Cum pot fi pregatiti sanii pentru alaptat?
Masajul sanilor este o metoda foarte eficienta pentru asigurarea unei mese de calitate si fara dureri. Acest masaj se face prinzand mamelonul intre degetul mare si aratator si rotind in sensul acelor de ceasornic si in sens invers cateva minute zilnic. Se pot folosi diverse creme, indicate fiind lanolina neparfumata, unguente cu vitamina A si D sau capsule de vitamina E. Cea mai buna metoda de alaptare poate fi considerata cea cu mese scurte si dese la inceput pentru ca astfel se previn usor iritatiile si durerile. Reflexul de expulzie a laptelui se realizeaza in 3 minute, de aceea mesele pot fi la inceput de 3-5 minute si se pot prelungi cu timpul treptat. Ceea ce mai face actul alaptarii la san este beneficiul adus transformarilor post-partum si anume stimuleaza eliberarea hormonilor care determina contractia musculaturii uterine si eliminarea lohiilor.
Cum se prezinta scaunele copilului alaptat la san?
In prima perioada a vietii, atunci cand este alimentat la san, copilul are scaune putin legate, culoarea este galben-aurie, pana la verde, are in jur de 6-8 scaune pe zi, iar alimentatia mamei se oglindeste in scaunele copilului, in consistenta, frecventa si culoare.
Cum se supravegheaza copilul alimentat la san si ce anume se urmareste?
Se vor urmari in special modificari ale sanului care pot sa apara la primele alaptari: umflarea sanilor datorita evacuarii incomplete a continutului de lapte, anumite fisuri in zona mamelonului sau areolei mamare, precum si unele mai grave(mastita, abces, ducturi obstruate). Se urmareste starea generala a copilului atat in timpul alaptarii, cat si in pauze, curba ponderala saptamanala, scaunele(consistenta, culoare, miros, frecventa).
Legatura senzoriala intre mama si copil in timpul alimentatiei la san
Este foarte greu de exprimat in cuvinte sentimentul de mama si legatura ce se formeaza intre mama si copil in timpul alaptarii la san. Atunci cand este in pantec nevoia de protectie este masurata si exprimata intr-un fel, iar in momentul in care este in bratele mamei se produc o transformare si o schimbare pe plan afectiv si senzorial. Mama reactioneaza instinctiv la tot ce vine din partea copilului, la miscari, sunete, miros, atingeri, la fel si copilul la tot ceea ce vine din partea mamei. Copilul simte si recunoaste mirosul, vocea, atingerea mamei. Se poate spune ca cine nu si-a dezvoltat sau nu a simtit instinctul matern cand copilul se afla in pantec, si-l va dezvolta cu siguranta in timpul primelor alaptari la san. Nimic si nimeni nu poate inlocui ceea ce se naste in urma legaturii create odata cu alaptarea la san.
Contraindicatiile alaptarii la san
Decizia privind privarea de laptele matern este, indiferent de caz, o decizie luata de mama. Exista contraindicatii usoare sau grave care impiedica alaptarea la san.
Contraindicatiile temporare pot veni din partea mamei sau a copilului: fisuri mamare(mamelonare), mastite sau abces mamar, diverse tratamente antimicrobiene si nu numai. Daca problema este doar la un san, se poate alimenta copilul la celalalt san fara probleme, iar sanul afectat are nevoie sa fie evacuat de lapte. O problema ce vine din partea copilului si care poate intrerupe alimentatia la san, este legata de icterul laptelui matern.
Contraindicatiile definitive sunt legate de anumite afectiuni grave ale mamei: boli viscerale, boli neuro-psihice, mame cu HB(s), cu HIV. Cele ce vin din partea copilului sunt mai rar intalnite: galactozemia congenitala, intoleranta ereditara la lactoza, fenilcetonurie, absenta congenitala a formarii chilomicronilor.
Contraindicate mamei in timpul alaptarii
Medicamentele trec in laptele matern, la fel se poate intampla si cu anumite substante din mediul inconjurator(plumbul).
Iata o lista a medicamentelor contraindicate in timpul alimentarii copilului la san si efectele lor asupra copilului:
- anticoagulantele orale de tip cumarinic pot produce coagulopatie si chiar hemoragii severe de diverse tipuri;
- tetracilinele pot colora dentitia definitiva;
- cloramfenicolul poate duce la supresia maduvei osoase reversibila, anemia aplastica prin idiosincrazie, sindrom de "copil cenusiu";
- metronidazolul are actiune mutagena in fertilizarea in vitro;
- radiofarmaceuticele, substantele antineoplazice, antitiroidienele, cele ce contin thiouracil pot determina inhibarea tiroidei copilului;
- cimetidina, litiul, antiepilepticele, atropina, alcaloizi din secara cornuta, afecteaza in mod direct sanatatea copilului;
- ciprofloxacina, ofloxacina afecteaza dezvoltarea cartilajului din articulatiile mari;
- acidul malidixic, nitrofurantoinul, sulfamidele duc la hemoliza la copii cu deficienta eritrocitara;
- unele contraceptive(bromocriptina si clorotiazida) suprima lactatia;
- alcoolul consumat de mama in timpul alaptarii, creeaza somnolenta copilului;
- cafeaua si anumite ceaiuri, ciocolata si bauturile cu cofeina dau agitatie copilului;
- tutunul scade lactatia, precum si reflexul de expulzie.
Exista cazuri cand o mama care alpteaza are nevoie de tratament medicamentos, i se vor cauta tratamente alternative si daca nu sunt compatibile atunci se administreaza medicatia necesara si explicarea riscurilor implicate.
2. PROBLEME SI ACCIDENTE INTALNITE IN TIMPUL ALIMENTATIEI LA SAN
Regurgitarea
Considerata normala, aceasta manifestare, apare la sfarsitul mesei, in momentul eructarii. Este deosebita de varsatura, in eructatie cantitatea de lapte eliminata este mica si nu influenteaza curba ponderala. In anumite cazuri se poate produce si in timpul alaptarii, daca este foarte lacom si flamand copilul, sau daca nu este sustinut corect la san.
Diareea postprandiala
Poate sa survina si in timpul alaptarii si dupa alaptare, scaunele sunt semilichide, galbene, acide, copilul tipa, este agitat, poate fi asociat cu un eritem fesier. Nici in acest caz curba ponderala a copilului nu este influentata. Nu trebuie confundata cu o gastroenterita, este doar un sindrom de colon iritabil. Multe mame incep investigarea copilului, investigatii inutile si chiar adiministreaza antibiotice inainte de depistarea problemei. In alte cazuri, mamele intrerup chiar alimentarea la san considerand ca laptele este factorul principal care determina aceste scaune modificate.
Icterul laptelui matern
Este o forma de icter ce apare in prima saptamana de viata ce apare datorita lipsei de aport sau aport scazut de lapte. Acesta este inca un motiv pentru alegerea alaptarii la san din timp, ceea ce asigura un volum adecvat de colostrum si lapte in intestin. Icterul poate deveni atat de grav ca este nevoie de intreruperea alaptarii la san, reluarea facandu-se dupa aproximativ 2-4 zile. In aceasta problema, riscul de recurenta este foarte mare pentru viitoarele sarcini(70%).
Hipogalactia materna
Este o problema cu o stransa legatura fata de starea fizica, psihica si dieta mamei si de metode deficitare privind alimentatia. Semnele sunt scaderea in greutate, sau stagnarea la o anumita greutate, copilul este infometat si agitat, scaunele sunt rare si inchise la culoare, somnolent, deshidratat. Mamele considera ca atunci cand copilul doarme, nu tipa, nu are scaune, este multumit, acestea sunt de fapt semnele alarmante care trebuie sa indrepte mama cu copilul la medic pentru a interveni de urgenta.
Mastita si abcesul sanului
Acestea sunt urmari ale suptului inadecvat, atunci cand s-a produs staza lactata, fisuri si eroziuni mamare. In general este o problema ce afecteaza doar unul dintre sani, alimentatia se poate face la sanul sanatos o perioada, mama trebuie sa stea la pat in repaus, sa se hidrateze suficient, sa evacueze sanii, se pun comprese umede calde, se administreaza analgezice, antibiotice si se face incizie daca exista abces.
COPILUL NORMAL LA NASTERE
Copilul la nastere primeste o nota. Oare se stie ce inseamana aceasta nota, ce reprezinta, in functie de ce anume se stabileste ea?
Sub numele de Scor Apgar, Virginia Apgar, a stabilit in 1952 aceasta metoda de masurare simpla, rapida si corecta a sanatatii nou-nascutului. Acesta se bazeaza pe urmarirea urmatorilor parametrii:
- Culoarea tegumentelor: roz-2 puncte, cianoza la extremitati-1 punct, cianoza generalizata/paloare-0 puncte;
- Respiratiile: normale, regulate-2 puncte, neregulate, rare-1 punct, absenta miscarilor respiratorii-0 puncte;
- Tonicitatea musculara: miscari ale membrelor-2 puncte, miscari limitate la extremitatea membrelor-1 punct, absenta miscarilor-0 puncte;
- Reflexul de iritatie la introducerea sondei de desobstruare: tipat, stranut-2 puncte, simpla grimasa-1 punct, absenta oricarei reactii-0 puncte;
- Activitatea cardiaca: batai cardiace regulate peste 100 pe minut-2 puncte, batai neregulate sau bradicardie sub 100 pe minut-1 punct, absenta batailor cardiace-o puncte.
Nou- nascutul este sugarul in primele 4 saptamani de viata, este reprezentata ca fiind perioada de adaptare la viata extrauterina.
Greutatea normala a nou-nascutului la termen este de 3000-3500 grame la baieti si usor mai crescuta la fete. In functie de aceasta, s-a stabilit ca la o greutate de 3000-2500 grame, se poate vorbi de nou-nascut subponderal, iar la peste 4000 grame, nou-nascutul este considerat macrosom/gigant.
Alti parametrii normali, masurati in centimetrii: lungimea este intre 48-52, perimetrul cranian este de 34, iar perimetrul toracic este de 31.
Caracterele morfologice ale nou-nascutului la termen:
- tegumente rosietice;
- prezenta bontului ombilical(dupa sectionarea cordonului ombilical);
- fontanela anterioara larg deschisa;
- suturile craniene inchise;
- unghiile ajung pana la marginea falangelor;
- la baieti testiculii sunt coborati in scrot;
- la fetite labiile mari acopera pe cele mici;
- pe tegumente se observa vernix caseosa si lanugo.
Alte caractere fiziologice:
- respiratia este de 30-50 respiratii pe minut;
- pulsul este de 130-140 pulsatii pe minut;
- in prima ora dupa nastere copilul urineaza;
- in primele 24 de ore are primul scaun alcatuit din meconiu(o masa verzuie-negricioasa consistenta);
- in primele ore dupa nastere are reflex de supt si deglutitie;
- tipatul este viguros;
- musculatura membrelor este hipertona;
- somnul ocupa 20-22 ore din zi.
Ce masuri de ingrijire se iau imediat dupa nastere?
- Desobstruarea cailor respiratorii superioare;
- Sectinarea bontului ombilical in "dop de sampanie";
- Profilaxia oftalmiei gonococice(instilarea de solutie de nitrat de argint 0,5-1% in fundurile de sac conjunctival);
- Cantarire, masurare, examinare(toate sub o lampa care asigura incalzirea corpului);
- Scorul Apgar se stabileste intre timp.
Incidente fiziologice ale nou-nascutului
- Involutia cordonului ombilical: cordonul ombilical cade dupa 7-10 zile de la nastere, in acest timp zona se ingrijeste cu comprese sterile cu alcool;
- Icterul fiziologic al nou-nascutului dureaza intre 5-14-21 zile maxim, este un icter determinat de hiperbilirubinemia indirecta;
- Scaderea fiziologica in greutate: copilul pierde 5-10% din greutatea de la nastere in primele zile, din ziua 4-5 reincepe sa creasca, iar in zilele 8-10 ajunge la greutatea initiala;
- Criza genitala: la fetite reprezinta o secretie vulvara sero-sangvinolenta si tumefierea glandelor mamare, iar la baieti tumefierea testiculelor;
- Descuamatia fiziologica a nou-nascutului;
- Febra tranzitorie a nou-nascutului: ascensiune termica de 1-3 zile, moderata, nedepasind 38 grade Celsius(febra de sete); in aceasta perioada se da cate 6-12 lingurite de ceai intre mese.
Ingrijirea ulterioara a nou-nascutului
- infasare;
- cantarire zilnica;
- termometrizare zilnica(de 2 ori pe zi);
- spalarea tegumentelor(fara baie completa);
- schimbarea pansamentului ombilical;
- examen obiectiv permanent si notarea datelor culese.
Alimentatia nou-nascutului sanatos incepe precoce, la 6-12 ore dupa nastere si poate fi:
- naturala(lapte matern exclusiv);
- artificiala(cu preparate de lapte umanizate sau semiumanizate sau cu lapte praf integral diluat corespunzator);
- mixta(lapte matern plus un alt preparat de lapte).
Alimentatia naturala este extrem de importanta, se recomanda urmarirea unui program:
- 7 supturi pe zi, din 3 in 3 ore(6, 9, 12, 15, 18, 21, 24);
- pauza de noapte intre orele 24-6 dimineata;
- durata unui supt este progresiva de la o zi la alta( prima zi 3-4 minute, apoi 6-8 minute, 10-12 minute, 15-20 minute.
Astfel, nevoia de hrana a nou-nascutului de la varsta de 10 zile consta in 180-200 ml lapte/kg corp/24 ore, repartizat in 7 mese.
Schimbarile fizice in perioada de sugar
1-2 luni: inchiderea fontanelei posterioare; secretia lacrimilor;
3-4 luni: secretia salivei; nou nascutul nu stie sa inghita saliva;
5-6 luni: greutatea se dubleaza; incepe eruptia dentara; sialoree;
6-11 luni: castiga aproximativ 112 grame pe saptamana; lungimea creste cu aproximativ 1 cm/luna;
12 luni: greutatea se tripleaza; inaltimea este de aproximativ 72 cm; au erupt 6 dinti; perimetrul toracit este egal cu perimetrul cranian.
Sub numele de Scor Apgar, Virginia Apgar, a stabilit in 1952 aceasta metoda de masurare simpla, rapida si corecta a sanatatii nou-nascutului. Acesta se bazeaza pe urmarirea urmatorilor parametrii:
- Culoarea tegumentelor: roz-2 puncte, cianoza la extremitati-1 punct, cianoza generalizata/paloare-0 puncte;
- Respiratiile: normale, regulate-2 puncte, neregulate, rare-1 punct, absenta miscarilor respiratorii-0 puncte;
- Tonicitatea musculara: miscari ale membrelor-2 puncte, miscari limitate la extremitatea membrelor-1 punct, absenta miscarilor-0 puncte;
- Reflexul de iritatie la introducerea sondei de desobstruare: tipat, stranut-2 puncte, simpla grimasa-1 punct, absenta oricarei reactii-0 puncte;
- Activitatea cardiaca: batai cardiace regulate peste 100 pe minut-2 puncte, batai neregulate sau bradicardie sub 100 pe minut-1 punct, absenta batailor cardiace-o puncte.
Nou- nascutul este sugarul in primele 4 saptamani de viata, este reprezentata ca fiind perioada de adaptare la viata extrauterina.
Greutatea normala a nou-nascutului la termen este de 3000-3500 grame la baieti si usor mai crescuta la fete. In functie de aceasta, s-a stabilit ca la o greutate de 3000-2500 grame, se poate vorbi de nou-nascut subponderal, iar la peste 4000 grame, nou-nascutul este considerat macrosom/gigant.
Alti parametrii normali, masurati in centimetrii: lungimea este intre 48-52, perimetrul cranian este de 34, iar perimetrul toracic este de 31.
Caracterele morfologice ale nou-nascutului la termen:
- tegumente rosietice;
- prezenta bontului ombilical(dupa sectionarea cordonului ombilical);
- fontanela anterioara larg deschisa;
- suturile craniene inchise;
- unghiile ajung pana la marginea falangelor;
- la baieti testiculii sunt coborati in scrot;
- la fetite labiile mari acopera pe cele mici;
- pe tegumente se observa vernix caseosa si lanugo.
Alte caractere fiziologice:
- respiratia este de 30-50 respiratii pe minut;
- pulsul este de 130-140 pulsatii pe minut;
- in prima ora dupa nastere copilul urineaza;
- in primele 24 de ore are primul scaun alcatuit din meconiu(o masa verzuie-negricioasa consistenta);
- in primele ore dupa nastere are reflex de supt si deglutitie;
- tipatul este viguros;
- musculatura membrelor este hipertona;
- somnul ocupa 20-22 ore din zi.
Ce masuri de ingrijire se iau imediat dupa nastere?
- Desobstruarea cailor respiratorii superioare;
- Sectinarea bontului ombilical in "dop de sampanie";
- Profilaxia oftalmiei gonococice(instilarea de solutie de nitrat de argint 0,5-1% in fundurile de sac conjunctival);
- Cantarire, masurare, examinare(toate sub o lampa care asigura incalzirea corpului);
- Scorul Apgar se stabileste intre timp.
Incidente fiziologice ale nou-nascutului
- Involutia cordonului ombilical: cordonul ombilical cade dupa 7-10 zile de la nastere, in acest timp zona se ingrijeste cu comprese sterile cu alcool;
- Icterul fiziologic al nou-nascutului dureaza intre 5-14-21 zile maxim, este un icter determinat de hiperbilirubinemia indirecta;
- Scaderea fiziologica in greutate: copilul pierde 5-10% din greutatea de la nastere in primele zile, din ziua 4-5 reincepe sa creasca, iar in zilele 8-10 ajunge la greutatea initiala;
- Criza genitala: la fetite reprezinta o secretie vulvara sero-sangvinolenta si tumefierea glandelor mamare, iar la baieti tumefierea testiculelor;
- Descuamatia fiziologica a nou-nascutului;
- Febra tranzitorie a nou-nascutului: ascensiune termica de 1-3 zile, moderata, nedepasind 38 grade Celsius(febra de sete); in aceasta perioada se da cate 6-12 lingurite de ceai intre mese.
Ingrijirea ulterioara a nou-nascutului
- infasare;
- cantarire zilnica;
- termometrizare zilnica(de 2 ori pe zi);
- spalarea tegumentelor(fara baie completa);
- schimbarea pansamentului ombilical;
- examen obiectiv permanent si notarea datelor culese.
Alimentatia nou-nascutului sanatos incepe precoce, la 6-12 ore dupa nastere si poate fi:
- naturala(lapte matern exclusiv);
- artificiala(cu preparate de lapte umanizate sau semiumanizate sau cu lapte praf integral diluat corespunzator);
- mixta(lapte matern plus un alt preparat de lapte).
Alimentatia naturala este extrem de importanta, se recomanda urmarirea unui program:
- 7 supturi pe zi, din 3 in 3 ore(6, 9, 12, 15, 18, 21, 24);
- pauza de noapte intre orele 24-6 dimineata;
- durata unui supt este progresiva de la o zi la alta( prima zi 3-4 minute, apoi 6-8 minute, 10-12 minute, 15-20 minute.
Astfel, nevoia de hrana a nou-nascutului de la varsta de 10 zile consta in 180-200 ml lapte/kg corp/24 ore, repartizat in 7 mese.
Schimbarile fizice in perioada de sugar
1-2 luni: inchiderea fontanelei posterioare; secretia lacrimilor;
3-4 luni: secretia salivei; nou nascutul nu stie sa inghita saliva;
5-6 luni: greutatea se dubleaza; incepe eruptia dentara; sialoree;
6-11 luni: castiga aproximativ 112 grame pe saptamana; lungimea creste cu aproximativ 1 cm/luna;
12 luni: greutatea se tripleaza; inaltimea este de aproximativ 72 cm; au erupt 6 dinti; perimetrul toracit este egal cu perimetrul cranian.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
